Subiectul comunicării noastre se axează pe un șir de amenajări mai deosebite, ce au fost descoperite în cadrul necropolei plane de la Petrești (raionul Ungheni). Respectivul sit a fost cercetat în anii 1986 și 1988, fiind găsite 35 de structuri arheologice. Una dintre principalele caracteristici ale acestora este determinată de forma lor. Astfel, sunt consemnate 11 amenajări de formă pătrată, 8 construcţii de formă dreptunghiulară, 15 construcţii de formă circulară și un șanţ ce era orientat pe axa NV-SE. Dimensiunile medii ale amenajărilor pătrate sunt de 9,5×9,5 m, ale amenajărilor dreptunghiulare – de 13,5×16,0 m, iar diametrul amenajărilor circulare este cuprins între 7 și 18 m. Evident, există abateri de la aceste tendinţe, unele structuri atingând dimensiunile de 7,5/9,5×35,0 m. În interiorul amenajărilor pătrate și dreptunghiulare, de obicei, nu au fost descoperite morminte, pe când amenajările circulare întotdeauna conţineau morminte. În interiorul majorităţii amenajărilor se găsea divers inventar, dar avem și structuri fără descoperiri. Amenajări similare s-au semnalat și în alte necropole ce au fost atribuite triburilor sarmatice: la Cuconeștii Vechi II, la Bădragii Noi, la Holmskoe etc. Se presupune că acestea ar putea avea un caracter „comemorativ”, drept argumente fiind invocate cioburile de amfore romane din șanţurile construcţiilor, care ar fi putut constitui resturile ospăţului funerar. Construcţiile sarmatice „comemorative” sunt un element relativ târziu pentru spaţiul Nord Pontic. Acestea datează din perioada sarmatică târzie (a doua jumătate a secolului II – secolul IV) și reprezintă un reper cronologic important pentru datarea primei etape sarmatice târzii, deoarece în a doua etapă acestea nu se mai regăsesc. În legătură cu construcţiile pătrate și dreptunghiulare, fără morminte interioare și cu intrare pe latura sudică, consider, așa cum au menţionat V. Bârcă, O. Symonenko, V. Grosu și alţii, că au avut funcţii cu caracter ritual în cadrul necropolelor. Prezenţa la suprafaţa acestor incinte funerare și în umplutura șanţului a resturilor provenite de la banchete funerare (oase de animale, în special cranii de cal, amfore și vase sparte, cărbuni de lemn etc.) stă mărturie procedeelor rituale efectuate în aceste zone după înhumarea defuncţilor în mormintele din jurul incintelor. Incintele fără morminte interioare au funcţionat, probabil, ca zone sacre pentru diverse ritualuri legate de cultul strămoșilor sau alte ceremonii religioase. Construcţiile circulare cu morminte în interior, de asemenea aveau funcţii ritualice, iar amplasarea defunctului în interiorul lor, probabil, avea menirea să-l apere de spiritele rele. În privinţa originii amenajărilor pătrate, putem opera cu două teorii: conform primei, tradiţia ar fi venit din Europa apuseană, iar conform celei de a doua – din Europa răsăriteană. Prima are la bază descoperirile asemănătoare din regiunea Europei Centrale, autorii presupunând că sarmaţii din interfluviul Prut-Nistru le-ar fi putut adopta prin contactele îndelungate cu purtătorii culturii Przeworsk. Însă descoperirile din necropolele din epoca sarmatică mijlocie de la Chertovitski II și Pisarevka au oferit argumente solide în favoarea celei de-a doua ipoteze.

Subiectul comunicării noastre se axează pe un șir de amenajări mai deosebite, ce au fost descoperite în cadrul necropolei plane de la Petrești (raionul Ungheni). Respectivul sit a fost cercetat în anii 1986 și 1988, fiind găsite 35 de structuri arheologice. Una dintre principalele caracteristici ale acestora este determinată de forma lor. Astfel, sunt consemnate 11 amenajări de formă pătrată, 8 construcţii de formă dreptunghiulară, 15 construcţii de formă circulară și un șanţ ce era orientat pe axa NV-SE. Dimensiunile medii ale amenajărilor pătrate sunt de 9,5×9,5 m, ale amenajărilor dreptunghiulare – de 13,5×16,0 m, iar diametrul amenajărilor circulare este cuprins între 7 și 18 m. Evident, există abateri de la aceste tendinţe, unele structuri atingând dimensiunile de 7,5/9,5×35,0 m. În interiorul amenajărilor pătrate și dreptunghiulare, de obicei, nu au fost descoperite morminte, pe când amenajările circulare întotdeauna conţineau morminte. În interiorul majorităţii amenajărilor se găsea divers inventar, dar avem și structuri fără descoperiri. Amenajări similare s-au semnalat și în alte necropole ce au fost atribuite triburilor sarmatice: la Cuconeștii Vechi II, la Bădragii Noi, la Holmskoe etc. Se presupune că acestea ar putea avea un caracter „comemorativ”, drept argumente fiind invocate cioburile de amfore romane din șanţurile construcţiilor, care ar fi putut constitui resturile ospăţului funerar. Construcţiile sarmatice „comemorative” sunt un element relativ târziu pentru spaţiul Nord Pontic. Acestea datează din perioada sarmatică târzie (a doua jumătate a secolului II – secolul IV) și reprezintă un reper cronologic important pentru datarea primei etape sarmatice târzii, deoarece în a doua etapă acestea nu se mai regăsesc. În legătură cu construcţiile pătrate și dreptunghiulare, fără morminte interioare și cu intrare pe latura sudică, consider, așa cum au menţionat V. Bârcă, O. Symonenko, V. Grosu și alţii, că au avut funcţii cu caracter ritual în cadrul necropolelor. Prezenţa la suprafaţa acestor incinte funerare și în umplutura șanţului a resturilor provenite de la banchete funerare (oase de animale, în special cranii de cal, amfore și vase sparte, cărbuni de lemn etc.) stă mărturie procedeelor rituale efectuate în aceste zone după înhumarea defuncţilor în mormintele din jurul incintelor. Incintele fără morminte interioare au funcţionat, probabil, ca zone sacre pentru diverse ritualuri legate de cultul strămoșilor sau alte ceremonii religioase. Construcţiile circulare cu morminte în interior, de asemenea aveau funcţii ritualice, iar amplasarea defunctului în interiorul lor, probabil, avea menirea să-l apere de spiritele rele. În privinţa originii amenajărilor pătrate, putem opera cu două teorii: conform primei, tradiţia ar fi venit din Europa apuseană, iar conform celei de a doua – din Europa răsăriteană. Prima are la bază descoperirile asemănătoare din regiunea Europei Centrale, autorii presupunând că sarmaţii din interfluviul Prut-Nistru le-ar fi putut adopta prin contactele îndelungate cu purtătorii culturii Przeworsk. Însă descoperirile din necropolele din epoca sarmatică mijlocie de la Chertovitski II și Pisarevka au oferit argumente solide în favoarea celei de-a doua ipoteze.