The present paper presents some theoretical approaches of the specialists in the field regarding the expressiveness of the speech. Expression is the basic notion with which stylistics operate; includes a number of linguistic features that have a common mark; is associated with the notion of affective and understood as manifestation of emotionalreactions; onomatopoeic expressiveness is a primary form of communicating our impressions of the world around us; is a mode of expression that serves to more nuanced communication of any content, affectionally, emotionally or voluntarily; at the origin of `expressivity` stands and `fantasy’, that puts into practice the linguistic imagination; is `a way of suggesting to the cosignator how he should understand the things we communicate to him, what sense he has 7 ogive to language elements`; expressive is synonymous with aesthetics; is also used in the sense of style; reside either outside the sign or in the solidarity ratio in its form; is a problem of semantics and belongs to all the compartments of the language, not only the phonetics and the lexicon. The expression is the property of conveying beliefs, the words inspired by convictions are just as expressive as those wishing imagery. Emphasis is the heart of expression in word and phrase.

Lucrarea de față prezintă câteva abordări teoretice ale specialiștilor din domeniu despre expresivitatea vorbirii. Expresivitatea este noțiunea de bază cu care operează stilistica; cuprinde o seamă de trăsături lingvistice care au o notă comună; este asociată cu noțiunea de „afectiv” și înțeleasă ca manifestare a reacțiilor emotive. Expresivitatea onomatopeică este o formă primară de comunicare a impresiilor noastre despre lumea din jur, este un mod de exprimare care servește la comunicarea mai nuanțată a oricărui conținut afectiv, emoțional sau volitiv. La originea expresivității stă și fantezia, care pune în funcție imaginarul lingvistic; este un mod de a sugera conlocutorului cum trebuie să înțeleagă lucrurile pe care i le comunicăm, ce sens trebuie el să dea elementelor de limbă. Termenul „expresiv” este sinonim cu „estetic”, este folosit și în accepția de stil. Această sinonimie rezidă fie în afara semnului, fie în raportul de solidaritate, în forma lui; este o problemă de semantică și aparține tuturor compartimentelor limbii, nu numai foneticii și lexicului. Expresivitatea este proprietatea de a transmite convingeri, cuvintele însuflețite de convingeri fiind tot atât de expresive ca și acelea care deșteaptă imagini. Accentul este inima expresiei în cuvânt și în frază.