In the present article the author reviews the piano sonatas penned by national composers on the borderline of the 20th-21st centuries. On the basis of the Piano Sonata by A. Fyodorova, the Sonata-Fantasia by V. Zagorsky, the Sonata-Improvisation by V. Rotaru and De Sonata Meditor by G. Ciobanu, one can disclose the principal tendencies of development of the genre referring to strengthening the individualization of treating the artistic concept of each composition, as well as to a growing interest in modern composition techniques. Th e choice of the analyzed sonatas was determined by the fact that the above-mentioned pieces are now fi rmly established in both the educational and competition repertoire of the undergraduate, graduate and doctoral students of the Academy of Music, Th eatre and Fine Arts of the Republic of Moldova as well as in the local pianists’ concert practice. Th e inference is drawn that, during the respective period, composers tend to write one-part compositions and treat the sonata concept freely.

În articolul respectiv autorul cercetează sonata pentru pian din creaţia compozitorilor autohtoni de la hotarul secolelor XX-XXI. În baza Sonatei pentru pian de A. Fiodorova, Sonatei-fantezie de V. Zagorschi, Sonatei-improvizaţie de V. Rotaru şi De sonatei meditor de G. Ciobanu, se relevă tendinţele principale în dezvoltarea genului, legate de intensifi carea individualizării ideii artistice în fi ecare lucrare şi de creşterea interesului pentru tehnicile componistice contemporane. Alegerea sonatelor a fost condiţionată de includerea acestora în repertoriul didactic şi de concurs al studenţilor, masteranzilor şi doctoranzilor Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Republica Moldova, în practica concertistică a pianiştilor locali. Se ajunge la concluzia că, în perioada indicată, se tinde spre compoziţii monopartite şi spre tratarea liberă a conceptului de sonată.