Lupoaia (Orobanche cumana Wallr.) reprezintă unul dintre paraziţii ai florii-soarelui, care provoacă pagube însemnate în ţările Europei de sud şi sud-est, inclusiv Moldova. Numeroase raporturi au arătat că germinarea seminţelor de Orobanche este accelerată de temperaturi ridicate, cu creşterea ulterioară a nivelului de infecţie, în timp ce temperaturile joase reţin dezvoltarea parazitului. Temperatura optimă de germinarea şi ataşare a parazitului are loc în intervalul de 20/10 – 25/15°C (zi/noapte) şi variază în dependenţă de genotipul florii-soarelui, cât şi de populaţia de lupoaie[5]. Scopul acestei lucrări a fost de a studia influenţa temperaturii asupra gradului de infecţie a lupoaiei la doi hibrizi de floarea soarelui (Xenia şi Valentino) şi liniile parentale ale acestora. Inocularea artificială a plantelor de floarea-soarelui s-a efectuat în vase de vegetaţie, în care s-a introdus mixtura de sol (nisip/turbă) uniform infectată cu seminţe de lupoaie (200 g amestec/30 mg seminţe). Plantele au fost crescute la două regimuri de temperatură: varianta I cu temperatura media (Tm) a aerului de 15°C, variind între 10-18°C şi Tm a solului de 13°C, ce a variat între 8-17°C; varianta II cu Tm a aerului de 28°C, variind de la 23-31°C, iar Tm a solului de 25°C, variind între 21-30°C. Rezultatele cercetărilor nu au scos în evidenţă o legitate strictă între temperatură-genotip-infecţie. Astfel, în varianta I, la două dintre liniile parentale studiate (Xenia♂ şi Valentino♀) s-a constatat o creşterea a gradului de infecţie, iar la celelalte două linii (Xenia♀ şi Valentino♂) o diminuare, pe când la varianta II s-a observat o reacţie inversă a liniilor parentale. La hibrizii, gradul de infecţie în variantele studiate, s-a menţinut la nivelul limitei semnificative a diferenţei, ceea ce denotă o labilitate şi adaptare a genotipurilor heterozigote la condiţiile mediului, cu toate acestea comparând între ei formele hibride s-a constatat că Valentino F1 este mai sensibil la atacul parazitului.