Studiul proprietăţilor antioxidante a produsului „ENOXIL”
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
290 3
Ultima descărcare din IBN:
2022-11-27 21:19
SM ISO690:2012
GONŢA, Alexandru. Studiul proprietăţilor antioxidante a produsului „ENOXIL”. In: International Conference of Young Researchers . Ediția 9, 11 noiembrie 2011, Chişinău. Chişinău: Tipogr. Simbol-NP SRL, 2011, p. 60. ISBN 978-9975-4224-7-5.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
International Conference of Young Researchers
Ediția 9, 2011
Conferința "International Conference of Young Researchers "
Chişinău, Moldova, 11 noiembrie 2011

Studiul proprietăţilor antioxidante a produsului „ENOXIL”


Pag. 60-60

Gonţa Alexandru
 
Institutul de Chimie
 
Disponibil în IBN: 19 mai 2021


Rezumat

În ultimele decenii se constată o tendinţă tot mai accentuată de înlocuire a produselor de sinteză chimică cu compuşi naturali obţinuţi din produse secundare vinicole. Efectele secundare ce au loc in organismele vii sub acţiunea unor medicamente şi cosmetice, unor factori distructivi cum sunt radicalii liberi, afectează celulele şi mecanismele interne de protecţie. Elaborarea unor metode de inhibiţie a acestor procese tot mai mult se axează pe utilizarea polifenolilor extraşi din seminţele de struguri. S-au studiat diferite metode de obţinere a noilor produşi cum sunt enotaninurile. Acţiunea antioxidantă şi antibacteriană pe care o manifestă aceşti compuşi este pe larg studiată în literatură.[1,2] În scopul îmbunătăţirii proprietăţilor acestor compuşi, cercetătorii de la Institutul de Chimie, al Academiei de Ştiinţă a Moldovei au modificat structura enotaninurilor prin reacţii de oxidare, ce a dus la crearea noului produs numit, Enoxil. [2,3] Tot mai mulţi producători de creme cosmetice sau preparate farmaceutice utilizează antioxidanţi naturali cu scopul de a preveni sau stopa formarea radicalilor liberi. Proprietăţile antioxidante a preparatului Enoxil, ce determină capacitatea de captare a radicalilor liberi, s-a stabilit prin metoda cation radicalului ABTS●+ şi testul DPPH.[4,5] În cercetarea experimentală, potenţialul antioxidant s-a determinat pentru diferite concentraţii de Enoxil (300015000 μg/mL). Metoda cation radicalului ABTS●+ presupune introducerea a 30 μl de antioxidant la 3 ml de ABTS•+, care trebuie să producă o inhibiţie de 20-80% faţă de soluţia iniţială. Curba de calibrare se construieşte după standardul Trolox. Din rezultatele experimentale obţinute, conform metodei cation radicalului ABTS●+, s-a constatat că activitatea antioxidantă depinde de concentraţia probelor analizate de Enoxil şi pentru intervalul de concentraţii studiate activitatea antioxidantă variază în limitele de la 0,55 până la 0,26 echivalenţi-Trolox. La fel s-a studiat activitatea antioxidantă prin testul DPPH, care se bazează pe interacţiunea radicalului DPPH• cu antioxidantul studiat. În rezultat are loc decolorarea soluţiei (de la violet la galben), din cauza reducerii lui. La 3.5 ml de soluţie etanolică (70%) de DPPH● cu concentraţia initială de 60 μM, s-a adăugat 0.5 ml de soluţie de antioxidant cu diferite concentraţii (3000-15000 μg/ml). Din analiza curbelor cinetice, s-a constatat, că compuşii studiaţi prezintă o legitate cinetică rapidă+lentă în reacţie cu DPPH•. Prin testul cu DPPH• s-a stabilit că Enoxilul manifestă activitate antioxidantă, iar concentraţia eficientă EC50 este de 0.152. În concluzie constatăm că preparatul Enoxil are o activitate antioxidantă asemănătoare altor polifenoli cunoscuţi, astfel elaborarea noilor produşi cosmetici sau farmaceutici cu utilizarea acestui antioxidant este bine venită

Cuvinte-cheie
antioxidanţi, polifenoli, radicali liberi, DPPH•, ABTS●