The present article analyzes some representations of evil in the novels Miss Christina, The Snake and Isabel and the Devil’s Waters by Mircea Eliade. In particular, we draw attention to the evil that directly refers to the mysterious dimension and, therefore, outlines a perception that exceeds the mundane experience of everyday life. In this sense, the emergence of unfathomable aspects and phenomena can only be explained in an imaginary approach. This type of representation of evil is perceived within the limits of a manifestation of the supernatural, in an unveiling of the evil through ill-fated, Mephistophelean characters or in the potentiation of “heresies” in the folkloric imaginary. The paper aims to examine how this evil, most often related to some almost occult experiences and fueled by local folklore, is capitalized in the fantastic prose of Mircea Eliade.

Articolul de față analizează unele reprezentări ale răului în romanele Domnișoara Christina, Șarpele și Isabel și apele diavolului de Mircea Eliade. În mod deosebit atragem atenția asupra răului care se referă nemijlocit la dimensiunea misterioasă și se înscrie, prin urmare, într-o percepție ce depășește experiența din domeniul cotidianului. În acest sens ajungem să vorbim de aspecte și fenomene stranii care pot fi explicate doar într-o abordare imaginară. Acest tip de reprezentare a răului este perceput în limitele unei manifestări a supranaturalului, într-o dezvelire a maleficului prin intermediul unor personaje nefaste, mefistofelice sau în potențarea unor „eresuri” din imaginarul folcloric. Or, acest rău, legat de cele mai multe ori de niște experiențe aproape oculte și alimentate din folclorul autohton, este valorificat în proza fantastică a lui Mircea Eliade.