Individual freedom and security of the person is one of the most sensitive and complex human values which, along with other fundamental rights, plays a primordial role in a democratic society. This article examines how to apply and reconcile two relative presumptions governing the settlement of appeals against the decisions of the ascertaining agent in administrative cases: the presumption of veracity of the transcript on a contravention, as part of the tripartite presumption enjoyed by the administrative acts issued by the public authorities and the presumption of innocence of the person to whom this act is addresed. The subject is treated in terms of national legislation and in terms of the evolution of european jurisprudence in the field of law.

Acest articol analizează modalitatea de aplicare şi de conciliere a două prezumţii relative care guvernează soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor agenţilor constatatori asupra cauzelor contravenţionale: prezumţia de veridicitate a procesului-verbal cu privire la contravenţie, ca parte componentă a prezumţiei tripartite de care se bucură actele administrative emise de către autorităţile publice şi prezumţia de nevinovăţie a persoanei căreia acest act se adresează. Subiectul este tratat atât prin prisma legislaţiei naţionale, cât şi prin prisma evoluţiei jurisprudenţiale europene în materia dreptului contravenţional.