În primăvara anului 2016, în timpul amenajării de către membrii unei organizaţii non-guvernamentale locale şi elevii voluntari a spaţiului aferent monumentului în formă de obelisc dedicat regelul Carol al XII-lea, amplasat în incinta sitului „Tabăra regelui Suediei Carol al XII-lea” din satul Varniţa (r-nul Anenii Noi), au fost identifi cate mai multe fragmente ceramice şi bucăţi de sticlă spartă, dar şi pietre aparţinând, probabil, unei fundaţii. Experţii de la Chişinău şi Odesa, invitaţi cu acest prilej, au recomandat realizarea unor sondaje arheologice de verifi care. Cercetările arheologice au fost efectuate în imediata apropiere a obeliscului în formă de trunchi de piramidă, edifi cat în anul 1924 întru comemorarea aniversării a 200 de ani de la moartea regelui suedez Carol al XII-lea (m. 1718). Săpăturile din anul 2016 au fost realizate prin intermediul unor casete, dispuse în continuarea secţiunii din anul 1993. În procesul investigaţiilor din anul 2016, de rând cu inventarul şi materialul ceramic din perioada medievală târzie şi premodernă, au fost identifi cate resturi de locuinţe de suprafaţă din eneolitic, vestigii aparţinând perioadei târzii a epocii bronzului sau Hallstattului timpuriu, culturii Sântana de Mureş-Cernjahov şi materiale din evul mediu timpuriu. Investigaţiile din aul 2016 au permis constatarea că cel mai consistent prin numărul de materiale descoperite şi important prin complexitatea vestigiilor cercetate este stratul cultural cu vestigii aparţinând epocii premoderne (sfârşitul sec. XVII – începutul sec. XVIII). Secţiunile nr. 2 şi 3, dispuse la o anumită distanţă una de alta, au scos la lumina zilei resturi ale fundaţiilor de piatră de la un edifi ciu cu plan dreptunghiular de mari dimensiuni (25x10 m), cu urme de incendiu. Construcţia era împărţită în mai multe încăperi (opt la număr) prin pereţi intermediari din piatră. În interiorul complexului cu fundaţie de piatră au fost descoperite foarte multe cuie din fi er de diferite dimensiuni, o importantă colecţie de fragmente ceramice, locală şi de import (inclusiv central-europeană şi otomană), dar şi fragmente de recipiente din sticlă şi sticlă de geam. Tot aici au fost găsite, o monedă din metal alb, fragmente de pipă din ceramică, dar şi aplici şi catarame din bronz, toate aparţinând perioadei de la sfârşitul secolului al XVII-lea – începutul veacului următor. Analiza comparată a materialelor arheologice identifi cate, a surselor documentare scrise (cronicăreşti sau memorialiste), a imaginilor (planurilor) de epocă ale „Taberei regelui Carol al XII-lea” de la Varniţa sau ale celor rezul tate din investigaţiile de la mijlocul sec. XIX ne-a permis de a enunţa ipoteza că fundaţia edifi ciului de piatră, ale căror resturi au fost descoperite de noi, poate aparţine uneia dintre cele trei clădiri de zid, din cadrul taberei suedeze, descrise de călători sau ambasadori ataşaţi la curtea regelui suedez sau martorii oculari, care au vizitat sau cercetat tabără în perioada ulterioară. Dacă în anul 1993 a fost propusă ipoteza că pe acest loc s-ar afl a resturile fundaţiei palatului regal, construit de regele suedez în toamna anului 1711, cercetările noastre permit o precizare importantă. Dezvelirea integrală a resturilor fundaţiei de piatră, corelarea dimensiunilor ei, au făcut să presupunem că au fost scoase la lumina zilei resturile de piatră ale fundaţiei Cancelariei regale itinerante. Este cunoscut faptul că regele suedez, după pierderea bătăliei de la Poltava (26 iunie 1709) s-a retras în cetatea Tighina (iulie 1709 – iulie 1711) şi ulterior la Varniţa (iulie 1711 – februarie 1713), în speranţa de a organiza/relua lupta cu Petru cel Mare al Rusiei. Aici suedezii au amenajat trei tabere succesive. Prima tabără a fost ridicată pe malul stâng al Nistrului la sfârşitul lunii iulie 1709, după care suedezii şi-au construi cea de-a doua tabără la un cot al fl uviului, în imediata apropiere a cetăţii Tighina. Ca urmare a inundaţiilor puternice din iulie 1711, tabăra a fost transferată pe cel de-al treilea amplasament, pe un platou înalt al Nistrului, în preajma satului Varniţa. Aceasta a existat aici, se pare, până în toamna anului 1714, când suedezii rămaşi la Varniţa după Calabalâcul de la începutul lui februarie 1713, şi regele lor exilat în castelul Demirtaş, iar apoi la Demotica, de lângă Adrianopol, s-au retras în patrie.Fig. 1. Varniţa 2016. Resturile fundaţiei Cancelariei regale itinerante.Fig. 2. Varniţa 2016. Planul Cancelariei regale itinerante