Demersul memorialistic al autorului este îndreptat asupra Mărţişorului din Republica Moldova, din anii 1970-1980. Fabricat acasă, procurat din comerţul de stat sau primit de la rudele din România, mărţişorul avea o viaţă culturală şi sentimentală importantă pentru copii, elevi, părinţi şi profesorii şcolari. Deşi originea şi sensurile tradiţiei nu mai era conştientizată, lumea purta o dragoste aparte pentru această sărbătoare calendaristică şi pentru manifestările ei materiale şi spirituale, mulţi păstrând această dragoste pentru întreaga viaţă. Autorul afirmă că mărţişorul numit „românesc”, adică adus din România, era cel mai căutat şi mai apreciat în epoca copilăriei lui. El reprezenta un mărţişor cu ciucuri obişnuiţi, decorat cu un pandantiv de metal colorat, întruchipând simboluri ale norocului.

The memorial approach of the author concerns the martsishor from the Republic of Moldova during 1970‑1980s. Being home-made, purchased from state shops or received from relatives living in Romania, the Martsishor had an important cultural and sentimental life for children, pupils, parents and school teachers. Although the origin and the significances of the tradition were acknowledged no more, people had a special love for this calendrical custom, as well as for its material and spiritual manifestations, many persons cherishing this love for their entire life. The author witnesses that the so-called “Romanian” martsishor, i.e. brought from Romania, was mostly asked and appreciated during his childhood. It represented a martsishor with simple tassels, decorated with an iron, coloured pendant, designating symbols of luck.