Specificul sărbătorilor legate de Învierea Domnului, atestate în sudul Republicii Moldova
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
504 5
Ultima descărcare din IBN:
2024-04-23 17:02
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
398.332.47(478) (1)
Folklore in the strict sense (721)
SM ISO690:2012
ŞCHIOPU, Constantin, POPA, Eugenia. Specificul sărbătorilor legate de Învierea Domnului, atestate în sudul Republicii Moldova. In: Învățământul artistic – dimensiuni culturale, 19 aprilie 2019, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2019, p. 68. ISBN 978-9975—84-088-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Învățământul artistic – dimensiuni culturale 2019
Conferința "Învăţământul artistic – dimensiuni culturale"
Chişinău, Moldova, 19 aprilie 2019

Specificul sărbătorilor legate de Învierea Domnului, atestate în sudul Republicii Moldova

CZU: 398.332.47(478)

Pag. 68-68

Şchiopu Constantin, Popa Eugenia
 
Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice
 
 
Disponibil în IBN: 24 februarie 2021


Rezumat

Sărbătorile şi obiceiurile moldoveneşti poartă însemne valorice moştenite din moşi-strămoşi. Ansambluri de conduite şi de acte repetitive, obiceiurile, riturile au o puternică încărcătură simbolică, denotând semnificaţii profunde asupra omului şi relaţiilor lui cu natura, cu lumea înconjurătoare, cu sacrul, contribuind, în mare parte, la identificarea noastră ca naţiune. Cât priveşte zona de sud a republicii şi, în special, satele Giurgiuleşti, Cîşliţa-Prut şi Slobozia-Mare, unele sărbători calendaristice, de familie atestate aici, fie nu se mai întâlnesc în alte localităţi ale republicii, fie se remarcă printr-un specific aparte, acesta din urmă ţinând atât de modul de sărbătorire, cât şi de textul propriu-zis rostit. O categorie importantă o constituie ciclul sărbătorilor calendaristice, cu caracter religios, dintre acestea făcând parte şi cele legate de Învierea Domnului (Paştele). Trebuie de menţionat că din moşi-strămoşi, inclusiv, în perioada totalitarismului sovietic, în aceste localităţi toate sărbătorile calendaristice se ţin pe stil nou. Trăite, memorate şi transmise, obiceiurile, practicile sociale, datinile şi credinţele legate de Învierea Domnului concentrează felul de-a fi al comunităţilor în cauză, relevă sistemul de valori promovat de acestea şi prezintă un câmp important de cercetare. Lăsatul secului de Paşti, Sâmbăta lui Lazăr, Caii Sf. Toader, Săptămâna Floriilor, Sălcioara, Joia Mare, Vinerea Seacă, Lăzărelul, Siva, Colindatul de Paşti, Împărţitul, unele dintre ele, chiar dacă nu mai au amploarea de altădată, se mai practică în localităţile respective cu scop de purificare/curăţare, de vestire a Învierii lui Isus Hristos, de strângere a ouălor, de stabilire a unor relaţii recompensatoare cu morţii, de implorare/ proslăvire a lui Dumnezeu etc. Cât priveşte textul rostit, într-un caz sau altul, acesta are diferite forme: de colind, urare, naraţiune, elegie, rugă, cântec etc. Unele dintre acestea (Lăzărelul) merită toată atenţia în ceea ce priveşte conţinutul propriu-zis al lor, care, la prima vedere, pare să nu aibă nimic comun cu sărbătoarea Învierii lui Isus Hristos.

Cuvinte-cheie
tradiţii, obiceiuri, sărbători calendaristice, valori moştenite