Lucrarea prezintă un subiect nou în cercetarea socio-demografică și pedagogică din România, respectiv, educaţia vârstnicilor și posibilităţile de realizare a acesteia prin intermediul unui furnizor consacrat în lume, Universitatea Vârstei a Treia (U3A). Articolul își propune aducerea în atenţie a problematicii îmbătrânirii în relaţie cu o nouă realitate - învăţarea până la vârste înaintate. Din punct de vedere metodologic, realizarea conţinutului integrează, pe lângă analiza literaturii de specialitate, două tipuri de cercetări – cea privind cadrul legislativ care acoperă, în mod nediferenţiat, atât aria de educaţie a adulţilor cât și a vârstnicilor, și cea privind soluţia educaţională reprezentată de Universitatea Vârstei a Treia. În argumentarea acesteia din urmă sunt prezentate două „modele” consacrate, precum și avantajele sociale ale programelor de tip U3A. Exemplificând cu experienţa Universităţii „Dunărea de Jos”din Galaţi în crearea unui program destinat vârstnicilor, lucrarea aduce în discuţie, în final, posibile roluri și oportunităţi de activare a segmentului de populaţie vârstnică, pentru viitor, și punctează necesitatea ieșirii din schemele limitative și adesea pesimiste de raportare la îmbătrânire ca la un fenomen de risc.

The paper presents a new topic in socio-demographic and pedagogical research in Romania, namely the education of the elderly and the possibilities of its realization through a well-known provider in the world, the University of the Third Age (U3A). The article aims to draw attention to the issue of aging in relation to a new reality – learning to old age. From the methodological point of view, the realization of the content integrates, besides the analysis of the specialized literature, two types of research - the one regarding the legislative framework that covers, indiscriminately, both the education area of adults and the elderly, and the one on the educational solution represented by the University of the Third Age. In the argument of the latter are presented two established „models”, as well as the social advantages of U3A type programs. Exemplifying the experience of the University of Galati in creating a program for the elderly, the paper finally discusses possible roles and opportunities to activate the segment of the elderly population for the future in Romania, and points out the need to get out of the restrictive and often pessimistic reporting schemes for aging as a risk phenomenon.