As a discursive practice, Socratic dialogue was recently revived, being cultivated in various environments, a fact that confirms the viability and relevance of this type of conversation. Thus, the present paper analyzes, with the tools offered by discourse analysis, the transcript of a Socratic dialogue session. Based on this analysis, several structural aspects of this type of dialogue became clear, the most important being the structuring „in two steps” of the discursive interventions: the person who leads the dialogue emphasizes an implicit aspect in what the other is saying, followed by a verification, by a question, of the validity of that interpretation. The interlocutor can accept or reject the interpretation, often without any regard for its validity, and then offers an answer to the question that is addressed.

Dialogul socratic ca practică discursivă a fost reînviat în contemporaneitate, fiind pus în operă în diverse medii, fapt ce confirmă viabilitatea și actualitatea acestui tip de conversație. În acest sens, în articolul de față a fost analizată, cu mijloacele analizei discursului, transcrierea unei ședințe de dialog socratic. În urma analizei, s-au atestat mai multe aspecte structurale acestui tip de dialog, cel mai important element fiind structurarea „în doi timpi” a intervențiilor discursive: evidențierea de către persoana care conduce dialogul a unui aspect implicit în ceea ce spune celălalt, urmată de verificarea, printr-o întrebare, a validității interpretării. Interlocutorul lui poate să accepte sau să respingă interpretarea, adesea indiferent dacă ea este validă sau nu, după care urmează răspunsul la întrebarea adresată.