Articolul abordează problema dezumanizării provocată de răul ideologic și reflectată în romanele lui Savatie Baștovoi: „Iepurii nu mor”, „Audiență la un demon mut” și „Diavolul este politic corect”. Încercăm să urmărim în narațiunile date cum este denunțat mecanismul, la nivelul sensibilității imaginare, ce declanșează răul în urma implementării unor politici impuse de „societățile totalitare/ ideale” cu derivatele lor instituționale și efectul acestora asupra conștiințelor și conduitei umane. Articolul analizează, exclusiv pe o filieră tematică sau pe subiectul ce vizează în mare parte expresia răului ce se constituie după o matrice ideologică totalitară, caracteristicile ce pot confirma ipoteza noastră, precum că aplicarea cu forța a unui ideal utopic poate distruge cea mai sensibilă latură a omului, identitatea sa.

The article approaches the problem of dehumanization which is caused by the ideological evil and are reflected in Savatie Baștovoi’s novels: „Rabbits do not die”, „Audience to a dumb demon” and „The devil is politically correct”. We try to follow in the given narratives how the mechanism is denounced, at the level of imaginary sensitivity, which triggers evil following the implementation of policies imposed by „totalitarian / ideal societies” with their institutional derivatives and their effect on human consciousness and behavior. The article analyzes, exclusively on a thematic channel or on the subject that largely aims at the expression of the evil that is constituted according to a totalitarian ideological matrix, the characteristics that can confirm our hypothesis, as that the forceful application of a utopian ideal can destroy the most sensitive side of man, his identity.