În contextul globalizării, promovarea identităţii culturale, reprezintă o strategie prioritară a fiecărei națiuni. Republica Moldova, pe lângă valorile materiale și spirituale, care reprezintă cărți de vizită, deține un element omniprezent în viața cotidiană, socială, culturală – ornamentul. Arta ornamentală, populară, în care se regăsește codul genetic al neamului nostru, conține o bogată varietate de motive ornamentale (geometrice, antropomorfe, fitomorfe, zoomorfe, avimorfe, folclorice) ce vin să ne ilustreze iscusit înălțările și căderile neamului, frumusețea și firea sa poetică, istoria lui existențială și spirituală. Aceste motive ornamentale, ce-și au originea în epocile artistice ale trecutului, reprezintă valori patrimoniale inestimabile, contribuind la îmbogățirea tezaurului artistic național, motiv pentru care sunt mereu valorificate și revalorificate în arta contemporană. Timpul nu le diminuează forța, ci din contra le face să crească neîncetat, croindu-și drum spre sufletul contemporanilor, care prin propriile creații contribuie la reconstituirea fertilității ethosului popular și totodată a promovării identității culturale. Coexistând la intersecția trecutului și prezentului, ornamentul se regăsește adesea în atenția creatorilor de artă contemporani, pentru care tradiţia reprezintă un teren fertil, un teren inestimabil ce merită explorat în permanenţă, iar inovaţia reprezintă calea prin care îşi poate valorifica creativitatea. Poziţia artistului în acest context reprezintă şi puterea de a se inspira din experienţa trecutului, posibilitatea de a explora felul în care a fost adoptat un motiv, dar şi conotaţiile simbolice cu care sunt încărcate aceste produse. Cunoaşterea acestora este fundamentală pentru un creator care doreşte să valorifice experienţele istoriei în propria creaţie. De aceea, scopul acestui articol este de a releva importanţa ornamenticii, atât ca mod de decor, cât şi ca sursă de identitate culturală. În cadrul articolului, autorul, insistă asupra evidenţierii şi valorificării identităţii culturale prin ornamentele de valoare naţională, care alături de ţesături și alte materiale, devin semne, simboluri identitare pentru ţara noastră. Autorul abordează ornamentul prin prisma plasticii-calitate esențială a esteticii și mijloc special de ilustrare a potenţialului spiritual al unui popor, care, împreună cu graiul şi scrisul, cu muzica şi dansul, codifică sinteza gândirii şi simţirii sale.