Limbajul plastic al Valentinei Rusu–Ciobanu pe parcursul creației sale, a trecut prin mai multe etape de evoluție și extraordinare metamorfoze. În fiecare dintre aceste faze artista a dat dovadă de un remarcabil talent, măiestrie înaltă de mânuire a celor mai variate tehnici ale picturii, sensibilitatea de percepție exprimată în cele mai diverse structuri compoziționale, dar caracterul rațional și echilibrat al lucrărilor sale dă dovadă de profundă gândire analitică și pondere intelectuală. Valentina Rusu-Ciobanu este un nume de referință a artei din Republica Moldova, care, împreună cu contemporanii, prin creația sa a format și a afirmat în plan internațional particularitățile școlii naționale de pictură. Desenele realizate de artistă au fost publicate într-un număr redus în edițiile dedicate creației pictoriței deoarece majoritatea lucrărilor grafice constituie suport pregătitor pentru compozițiile realizate în variate tehnici ale picturii. Investigarea actuală presupune raportarea schițelor compoziționale la lucrările finale, precum: „Glebus Sainciuc” 1969-1970, „Actrița Maria Goncear” 1973, „Clepsidra cerului (Portretul Nanei Plămădeală)” 1984, „Anno Domini” 1990, etc., acest fapt permițându-ne să intuim parcursul cristalizării și definitivării formei artistice. Analizând preponderent genul portretului, care este central în creația artistei, putem constata că Valentina Rusu–Ciobanu manifestă un respect deosebit și un interes profund pentru demnitatea umană și individualitatea modelului, pe care le redă nu doar prin trăsăturile proprii ale portretizatului ci prin întreaga structură compozițională. Pe lângă schițele prin care plasticiana construiește compoziția picturilor sale, în atelierul Valentinei Rusu-Ciobanu se păstrează și numeroase portrete grafice care, chiar dacă posibil au fost realizate pentru studiul în tehnicele picturii, vor fi analizate doar în raport cu etapele creației artistei.