Problematica patrimoniului cultural este una din ce în ce mai actuală în rândul specialiștilor, dar și în spațiul public românesc, cu accent pe respectul pentru trecut, grijă și responsabilitate pentru viitor, pe potențialul patrimoniului de a determina schimbări majore în comunitate, contribuind substanțial la dezvoltare economică și socială durabilă. Patrimoniul cultural are o valoare universală pentru noi, membri ai comunității, este element fundamental al identității noastre naționale, iar protejarea lui intră în responsabilitatea autorităților și instituțiilor cu atribuții în domeniu, dar și a cetățenilor. La nivel național, de o atenție deosebită se bucură programul „Tezaure Umane Vii”, una din inițiativele UNESCO privind salvgardarea, păstrarea și transmiterea patrimoniului cultural imaterial. Scopul acestui program urmărește, pe de o parte, identificarea acelor persoane care, făcând dovada caracterului excepțional al performanței într-un domeniu al patrimoniului cultural imaterial, sunt capabile să transmită un anumit element de patrimoniu cultural imaterial, iar, pe de altă parte, vizează încurajarea statelor membre în vederea adoptării unor măsuri prin care păstrătorii, performerii și transmițătorii anumitor elemente de patrimoniu cultural imaterial să beneficieze de recunoaștere și vizibilitate în rândul comunităților din care fac parte, ale specialiștilor și publicului larg. Apreciem interesul deosebit manifestat de cercetători în domeniul salvgardării patrimoniului cultural imaterial, însă considerăm că este absolut necesară implicarea autorităților publice și a specialiștilor din cadrul instituțiilor publice de cultură și, deopotrivă, sensibilizarea și responsabilizarea comunităților locale în prezervarea, conservarea patrimoniului cultural și transmiterea lui generațiilor viitoare. Doar acționând împreună vom putea transmite resursa culturală în forma sa autentică și nealterată, fundamentală pentru o dezvoltare sustenabilă și durabilă.