Icoana pe sticlă – element de patrimoniu cultural: între religie, meșteșug și artă
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
472 10
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-28 10:50
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
75.046 (19)
Painting (403)
SM ISO690:2012
CICEO (KIS), Maria Alexandra. Icoana pe sticlă – element de patrimoniu cultural: între religie, meșteșug și artă. In: Valorificarea patrimoniului etnocultural: în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile, 24 noiembrie 2020, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Institutul Patrimoniului Cultural, 2020, Editia 5, pp. 33-34. ISBN 978-9975-52-222-9.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Valorificarea patrimoniului etnocultural
Editia 5, 2020
Conferința "Valorificarea patrimoniului etnocultural în educaţia tinerei generaţii și a societăţii civile"
Chişinău, Moldova, 24 noiembrie 2020

Icoana pe sticlă – element de patrimoniu cultural: între religie, meșteșug și artă

CZU: 75.046

Pag. 33-34

Ciceo (Kis) Maria Alexandra12
 
1 Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca,
2 Centrul Universitar Nord din Baia Mare - Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
 
Disponibil în IBN: 24 noiembrie 2020


Rezumat

La nivelul prezentării noastre ne propunem să analizăm în mod obiectiv aspectul artistico-religios, specific vieţii spirituale a ţăranului român din Ardeal, reflectat în icoana pe sticlă. Fiind vrând-nevrând contemporani cu fenomenul secularizării, care se manifestă în mod diferit în funcţie de zona spirituală căreia îi aparţinem, avem nevoie de o întoarcere la origini, la lucrurile simple şi la redescoperirea spiritualităţii. Icoană pe sticlă a fost pictată naiv, dar cu credinţă şi dragoste, de cei care odinioară şi-au dorit să-L aibă pe Dumnezeu, nu doar ascuns tainic în inimile lor, ci şi la vedere, aşezat la loc de cinste în casă, în Universul pe care şi l-a construit. Astfel, icoana reuşeşte prin prezenţa şi funcţiile ei să transmită atât starea celui care a pictat-o, dar să-l şi apropie pe cel care o priveşte de Divinitate. De aceea, privitorul trebuie să vadă în ea mai mult decât o bucată de materie, el trebuie să pătrundă dincolo de aparenţă şi să privească în profunzimea ei. Acest lucru nu se referă doar la receptarea sensului teologic, ci şi la descoperirea și actualizarea sensului ce se dorea transmis de cel care a pictat-o, acel ţăran român iconar, care a redat în icoanele sale viziunea sa asupra vieții și a morții, concepţii despre etică şi dreptate socială, propria imagine despre Călătoria către Dincolo, despre Rai şi Iad, sau a transpus povestirile biblice în peisajul spaţiului şi portului său specific. I-a îmbrăcat pe sfinţi în straie populare şi i-a înconjurat de ruji sau ornamente specifice, care se găsesc pe porţile şi pridvoarele caselor lor. Meşterul ţăran a pus în această muncă toată fiinţa lui, tot sufletul, exprimând gândirea şi profunda sa credinţă prin creaţia mâinilor sale. În vremurile în care calvinismul şi catolicismul au încercat cu agresivitate să schimbe credinţa românilor, iar singura alinare ce o aveau ţăranii era credinţa strămoşească neştirbită, apare icoana pe sticlă, ca un balsam pentru trup şi suflet. „Iconiţa pe sticlă, modestă şi nepretenţioasă, dar strălucitoare şi ademenitoare prin cromatica sa vie, – o frântură din «împărăţia cerească», oglindită într-un ciob de sticlă prins într-o umilă ramă de brad – era la îndemâna chiar şi a celui mai sărac dintre plugarii români, aflaţi parţial, încă în secolul al XVIII-lea, în stare de iobăgie. Icoana pe sticlă era capabilă să satisfacă dorinţa masei ţărăneşti sărace de a avea în casă protectorii existenţei sale.”(Dancu, Iuliana, Dancu, Dumitru, Pictura ţărănească pe sticlă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975, p.7) Poate că pentru mulţi dintre noi, cei de astăzi icoana nu mai are aceeaşi semnificaţie, iar funcţiile ei nu mai au aceleaşi valori, dar trebuie să conştientizăm faptul că ea face parte din cultura noastră, este un element în care putem descoperi elemente de memorie culturală. Icoana pe sticlă este un element important al cărţii noastre de vizită, cu care ne identificăm în lume şi ne facem cunoscute adevăratele valori şi tradiţii populare, fiind, cu siguranță, un reper identitar pe care trebuie să-l redescoperim prin interpretare și să nu o mai privim doar ca pe un obiect într-o expoziție oarecare.

Cuvinte-cheie
icoană, credinţă, pictură naivă, valoare, patrimoniu, interpretare