În toate timpurile a existat și există necesitatea continuă adaptării la noile schimbări. Obiceiurile și tradițiile suferă modificări ca rezultat al noilor experiențe și cunoștințe ale societății. Concomitent, influențele grupurilor sociale cu care intrăm în contact pot fi factori ce influențează schimbarea. În prezentul studiu cercetăm o tradiție care a fost dezbătută și anterior și care generează o amplă analiză etnologică, sociologică, religioasă, educațională: sărbătoarea dragostei. Sunt două ipostaze ale sărbătorii în viața cotidiană contemporană: ziua Sfântului Valentin, străină tradiției românești, și ziua Dragobetelui, recuperată dintr-o memorie colectivă orală îndepărtată și puțin păstrată. În cercetare analizăm originile, legendele, miturile antice ale divinităților și sărbătorilor grecești și romane ale dragostei. Facem o prezentare a atitudinii Bisericilor Catolice și Ortodoxe în diverse perioade istorice față de tradițiile populare. Examinăm modificările ce au intervenit de-a lungul timpului și trecerea la semnificația modernă în lumea romanică și anglosaxonă. Totodată, expunem unele tradiții din mai multe țări în sărbătoarea contemporană Valentine’s Day și cea românească Dragobete. În concluzie, determinăm cauzele care au dus la pierderea obiceiurilor populare românești. Constatăm că declinul sărbătorii de Dragobete a fost determinat de diminuarea interesului omului contemporan, în special din comunitățile urbane, pentru natură și pentru comunicarea cu ea, dar și din cauze istorice și sociale. Colectivizarea și pierderea proprietății private a avut ca urmare știrbirea comunicării țăranului cu pământul său. Mecanizarea agriculturii și urbanizarea, dar și interzicerea credinței în ritualuri și ceremonialuri în perioada sovietică au influențat puternic atitudinea față de moștenirea populară românească. Mondializarea, globalizarea, comunicarea prin mijloace electronice sunt alte motive ale preluării și acceptării tradițiilor noi.