În prezentul articol se definește sintagma „edificare lingvistică”. Se indică originea acestui concept sociolingvistic descriindu-se cadrul sociocultural în care a apărut și unde a fost vehiculat cu preponderență. Sunt reliefate aspectele caracteristice ale noii politici lingvistice a URSS din prima jumătate a secolului XX ‒ „yazâkovoe stroitel’stvo” fiind evidențiate trăsăturile-i predominante ale acestei politici. Apoi, pe baza informațiilor concrete ale surselor de epocă, este relevat caracterul distructiv și centralizat al „edificării lingvistice” în RASSM (1926-1932) și tendințele-i de creare și codificare a unei noi limbi Est-romanice – „limba moldovenească”.

In this article it is defined the phrase linguistic edification. It is mentioned the origins of this sociolinguistic concept, describing it in the sociocultural framework where it has emerged and has been used frequently. There are mentioned the characteristic aspects of the new linguistic policy of the USSR from the first half of the XX century ‒ „yazikovoe stroitel’stvo” and there has been underlined the main features of this policy. Based on the exact informations from the sources of that period, it discovered the destructive and centralized character of the linguistic edification in the Moldavian Autonomous Soviet Socialist Republic (1926-1932) and its tendencies to create and codify a new East-Romance language ‒ „the Moldavian language”.