Textul scriitorului Paul Goma izvorăște din plină dăruire, din glasul iubirii față de țară. Romanul „Din calidor” surprinde printr-un mod aparte al autoexprimării și confesiunii, un adevărat clopot al curajului și libertății visate. Un scriitor, care a simţit greul închisorilor, nu face decât o elogiere a libertății de creare a limbajului. Eufemismele „din calidorul” lui Paul Goma camuflează sau atenuează istoria tristă, deportările, „vizitele enkavediștilor” etc. Tocmai acest lucru trezește curiozitatea justificată a cititorului. Trebuie să se mai rețină că interdicția de a rosti anumite cuvinte nu presupune înlăturarea realității respective din viața societății. Altfel zis, interdicția de limbaj se referă la anumite forme și manifestări exterioare lingvistice din actele de comunicare, dar nu la termeni (or acestea nu pot fi eliminate din viața de toate zilele, implicit din comunicarea verbală). În felul acesta, autorul Paul Goma a avut necesitatea de a utiliza alte denumiri ce ar indica indirect fenomenul dat în roman.

Paul Goma’s text stems from his selfless devotion and love for his country. The novel „Din calidor” surprises the reader through its special style of self-expression and confession, associated with a bell of courage and long-awaited freedom. A writer, who has endured the hardships of prisons, does nothing but praises language creativity. Paul Goma’s euphemisms downplay or mitigate the unpleasant history, the deportations, the „NKVD’s visits”, etc. It is namely this fact that arouses the reader’s interest. One should bear in mind that the ban on uttering certain words does not imply the removal of that reality from the life of society. In other words, language prohibition refers to certain forms and external linguistic manifestations in communication, but not to terms (it can be eliminated neither from everyday life, nor from verbal communication). Thus, Paul Goma had to use other names that would indirectly convey the given phenomenon in the novel.