The last decades brought essential changes in society in general, and in the family in particular. Family models, once so marginal to society, are becoming more widespread in our country, marital relations becoming much more unstable. Thus, from year to year, increases the number and share of divorces, children born out of wedlock, family formation and childbirth are postponed to a more mature age. Unlike Western Europe, in the former Soviet countries, including Republic of Moldova, the transformation of the family took place on the background of the socioeconomic crisis, which caused worsening the quality of life, polarization of society, unemployment, mass labour migration, worsening of population health, having a negative impact on the continuity of a large number of families. Under these conditions, many families in Republic of Moldova found themselves in survival situations, being forced to adapt their family behaviour to the constantly changing conditions, to the uncertainties that accompany their daily life. However, as in Western countries, the change of human beliefs and values, the liberalization of moral norms in the field of family and marriage, social acceptance of different behaviours had another important impact on the family behaviour of population. In this context, the main research objective that we assumed, through this research, was to undertake an analysis, theoretical and practical, of the legal provisions regarding divorce, related mainly to the domestic law system. The motivation to choose this theme was the complexity of social phenomenon of marriage dissolution and its legal consequences, but also the notable legislative changes that have taken place in our country in recent years regarding this institution. We believe that here, we can talk about a real legislative reform, given that the new regulations have achieved a significant liberalization of divorce, giving priority to "divorce-remedy", by agreement of the parties, to the detriment of "divorce-sanction", pronounced through the fault of one of the spouses.

Ultimele decenii au adus schimbări esenţiale în societate în general, și în peisajul familial, în particular. Modelele familiale, altădată atât de marginale societăţii, devin din ce în ce mai răspândite în ţara noastră, relaţiile conjugale devenind mult mai instabile. Astfel, din an în an, creşte numărul şi ponderea divorțurilor, a copiilor născuţi în afara căsătoriei, formarea familiei şi naşterea copiilor - se amână pentru o vârsta mai matură. Spre deosebire de Europa Occidentală, în ţările ex-sovietice, inclusiv în Republica Moldova, transformarea familiei s-a derulat pe fundalul crizei socio-economice, care a provocat înrăutăţirea calităţii vieţii populaţiei, polarizarea societăţii, şomajul, migraţia de muncă în masă, agravarea sănătăţii populaţiei, având un impact negativ asupra continuității unui număr mare de familii. În aceste condiţii, multe familii din Republica Moldova s-au pomenit în situaţii de supravieţuire, fiind nevoite să-şi adapteze comportamentul familial la condiţiile în permanentă schimbare, la incertitudinile care le însoţesc viaţa de zi cu zi. Cu toate acestea, ca şi în ţările occidentale, un alt impact important, asupra comportamentului familial al populaţiei, l-a avut și schimbarea credințelor și valorilor umane, liberalizarea normelor morale în sfera familiei şi căsătoriei, acceptarea socială a diferitelor comportamente. În acest context, principalul obiectiv de cercetare pe care ni l-am asumat, prin acest studiu, a fost acela de a întreprinde o analiză, teoretică şi practică, a dispoziţiilor legale referitoare la divorţ, raportate în principal la sistemul de drept autohton. Motivația alegerii acestei teme a constat în complexitatea fenomenului social al desfacerii căsătoriei și consecințele sale juridice, dar și modificările legislative notabile, care au avut loc în țara noastră, în ultimii ani, în privința acestei instituții. Credem că aici, putem vorbi despre o adevărată reformă legislativă, în condițiile în care noile reglementări au realizat o liberalizare semnificativă a divorţului, acordând întâietate „divorțului-remediu”, prin acordul părților, în defavoarea „divorțului-sancțiune”, pronunțat din culpa unuia dintre soți.