În acest articol, în baza izvoarelor inedite de arhivă, autorul pune în discuţie problema emigraţiei populaţiei din Ba-sarabia în Caucaz, Crimeea şi în nordul Mării Negre în anii ’40-’80 ai secolului al XIX-lea. Izvoarele puse în circuitul ştiinţific îi permit autorului să constate că Războiul Crimeii (1853-1856), epidemiile, anii secetoşi, politica de coloniza-re şi de deznaţionalizare dusă de autorităţile ţariste şi consecinţele reformei agrare din Basarabia din 14 iulie 1868 au constituit cauzele principale ale emigraţiei populaţiei din Basarabia în Caucaz, Crimeea şi în nordul Mării Negre în anii ’40-’80 ai secolului al XIX-lea. Acest proces a afectat categoriile sociale de bază ale populaţiei din Basarabia: ţăranii răzeşi, populaţia oraşelor, ţăranii de stat şi coloniştii.

In this article, based on unique archival sources, the author discusses the problems of emigration of the population from Bessarabia to the Caucasus, Crimea and the North of the Black Sea in the 40s-80s of the 19th century. The sources put in the scientific circuit allow the author to find out that the Crimean war (1853-1856), the epidemics, the drought years, the policy of colonization and de-nationalization of the Tsarist authorities and the consequences of the agrarian reform in Bessarabia on July 14, 1868, were the main causes of emigration of the population of Bessarabia to the Caucasus, Crimea and the North of the Black Sea in the 40s-80s of the 19th century. The basic social categories of the population of Bessarabia were affected by this process: the peasants, the population of the cities, the state peasants and the colonists.