Anul 1977, supranumit al drepturilor omului, a însemnat pentru România ieșirea din tăcerea asurzitoare a conformismului. Scriitorul Paul Goma a fost singurul care s-a solidarizat public cu Charta 77 din Cehoslovacia, inițiind la rândul lui o Mișcare pentru drepturile omului. Intelectualii, cu două excepții, nu au aderat. Studiul de față încearcă să explice de ce intelectualii români nu s-au solidarizat cu mișcarea pentru drepturile omului, într-un an în care aproape în toate țările din blocul sovietic intelectualii se mișcau în această direcție.

The year 1977, nicknamed human rights, meant for Romania the exit from the deafening silence of conformity. The writer Paul Goma was the only one who publicly expressed solidarity with Charter 77 from Czechoslovakia, initiating a Human Rights Movement. The intellectuals, with two exceptions, did not join. The present study tries to explain why romanian intellectuals did not show solidarity with the human rights movement, in a year in which almost all the countries in the Soviet block were moving in this direction.