În metamodernitate ştiinţa psihologică prinde un nou contur. De această dată, ea tinde să se înscrie plenar în suflul unei epoci care pune preţ pe idealismul pragmatic şi pe spiritul de implicare , pe capacitatea de a decripta felului de a fi al oamenilor sau evenimentelor în baza datelor cu ieșire directă la realitate şi pe ideea reconstrucției eului prin comunicarea inter-relațională, pe iscusința de a vedea lucrurile în toată profunzimea lor și pe dorinţa instaurării unei ordini existențiale în care toate stările de fapt ar exprima o logică unitară. Deşi se distanțează semnificativ de experienţa acumulată în epoca postmodernă și, cu atât mai mult, de experienţa acumulată în epoca modernă , ştiinţa psihologică metamodernă, în virtutea faptului că metamodernitatea reprezintă o extindere a modernităţii și a postmodernităţii, nu se izolează în totalitate de ceea ce s-a întâmplat mai devreme. Or, în noile condiții istorice, se ţine cont, într-o anumită măsură, şi de ceea ce s-a afirmat pe parcursul epocilor precedente: existenţa adevărurilor universale, diversitatea şi concurenţa paradigmelor, prezenţa factorilor existențiali monolitici, importanţa normelor socio-culturale, a determinărilor economice şi a convențiilor arbitrar-lingvistice etc. În felul acesta, ştiinţa psihologică metamodernă redă o construcţie epistemologică complexă, în compoziţia căreia originalitate consună perfect cu tradiţionalitatea, discontinuitatea - cu spiritul de continuitate, iar clasicitatea – cu ancorarea plenară în contemporanietate.

In metamodernity, psychological science takes on a new outline. This time, it tends to fit itself in the air of an era that counts on pragmatic idealism and the spirit of involvement, the ability to decipher people or events based on data with a direct output to reality, and the idea of the reconstitution of the ego through interrelational communication, the ability to see things in all their depth and the desire to establish an existential order in which all the states would, as a matter of fact, express a unitary logic. Although it significantly distances itself from the experience accumulated in the postmodern era and, even more so, from the experience accumulated in the modern era, the metamodern psychological science, given the fact that metamodernity represents an extension of modernity and postmodernity, is not completely isolated from what happened earlier. However, in the new historical conditions, what has been said during the preceding times is, to a certain extent, taken into account: the existence of universal truths, the diversity and battle of paradigms, the presence of monolithic existential factors, the importance of socio-cultural norms, of economic determinations and arbitrary-linguistic conventions, etc. In this way, the metamodern psychological science reproduces a complex epistemological construction, where originality is perfectly in tune with traditionality, discontinuity - with the spirit of continuity, and classicity - with plenary anchoring in contemporaneity.