În lucrare se analizează relațiile dintre instruire/educația formală și educația în sens larg sociouman. Accentul este pus pe evidențierea condițiilor psihopedagogice de transformate a instruirii întru-n factor decisiv de educație. Instruirea ca activitate socioumană pune accentul pe prima componentă/latură de formare și dezvoltare a elevilor – conștiința personalității (însușirea cunoștințelor, formarea abilităților și capacităților creative de ordin mintal, formarea opiniilor, convingerilor, idealurilor etc., a comportamentului virtual) b) a doua componentă a educației – formarea comportamentului sociopractic este relativ redus/limitat. Comportamentul sociopractic în cea mai mare măsură se formează în cadrul educației în sens larg sociouman prin încadrarea nemijlocită a personalității în sistemul de activități practice rezonabile, orientate și benefic organizate (de muncă, profesionale, ecologice, științifice, politice, etc.).

The paper can analyse the relationship between formal training / education and education in the broad sense of the social-human. The emphasis is highlighted in psycho-pedagogical conditions of transforming an instruction into the decisive factor of education. Instructions for becoming a socialhuman emphasizes the first component / side of training and can help a student - personal awareness (acquiring knowledge, training necessary mental skills and abilities, forming opinions, beliefs, ideals, etc., a virtual behaviour) b) the second component of education - the formation of social-practical behaviour is relatively low / limited. Social-practical behaviour to the greatest extent can be formed in all education in the broad sense of society through direct personal employment in conditions of reasonable practical activity, guides and benefits from the organization (work, professional, environmental, scientific, political, etc.).