În realizarea sarcinilor administraţiei publice centrale, un rol important aparţine administraţiei ministeriale, adică organelor centrale de specialitate subordonate direct Guvernului. Ministerele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica Guvernului, hotărârile şi dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate şi sunt responsabile de activitatea lor (alin. (1) art.107 al Constituţiei Republicii Moldova) [1]. În principiu, în constituţiile occidentale se precizează că miniştrii conduc departamentele de care răspund, existând şi reglementări constituţionale care conferă dreptul miniştrilor de a exercita „politica definitivă pentru ministerul lor”, aspect care presupune şi adoptarea de acte.  Conducerea ministerului se realizează în exclusivitate de ministrul numit prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova, pe baza votului de încredere acordat de parlament (art.98 al Constituţiei Republicii Moldova) [1]. Art.21 din Legea cu privire la Guvern [2] stabileşte că ministerele sunt conduse de către un ministru, care poartă r ăspundere personală pentru îndeplinirea sarcinilor puse în seama lor.  Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, miniştrii folosesc aparatul propriu al ministerelor, precum şi instituţiile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea lor. În activitatea sa, ministrul poate fi ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi. Astfel, în Germania, miniştrii sunt asistaţi de secretarii de stat parlamentari, membri ai Parlamentului, numiţi ca adjuncţi ai miniştrilor pentru chestiuni politice, dar fără drept de coordonare la nivelul departamentului ministerial [9, p.98]. În Franţa, adjuncţii miniștrilor sunt miniştrii-delegaţi şi secretarii de stat, dintre care unul conduce cu priorităţile guvernamentale mai puţin importante, alţii sunt tineri politicieni care desfăşoară un stagiu în cadrul ministerului [10, p.235]. Legislaţia din România stipulează, în art.47 al Legii privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, că în activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai mulți secretari de stat, potrivit Hotărârii Guvernului de organizare şi funcţionare a ministerului [7]. În Republica Moldova ,o funcţie similară celor menţionate supra este cea a viceministrului. Art.21 din Legea cu privire la Guvern menţionează că în activitatea sa de conducere a ministerului, ministrul este asistat de unul sau de mai mulţi viceminiştri. Reglementarea juridică a funcţiei de viceministru concepută prin art.8 alin. (2) lit. b) al Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public din 04.07.2008 era încadrată în categoria funcţionarilor publici de conducere de nivel superior [3]. Ulterior, prin LP 41-XVII din 20.10.09, această prevedere este exclusă şi, în acelaşi timp, în art.20 al Legii cu privire la Guvern este introdus alin. (21) [4]. Prin această reglementare, Guvernul numeşte şi demite din funcţie viceminiştrii Republicii Moldova. Intrarea în funcţie a noului ministru are ca efect încetarea activităţii viceministrului, cu excepţia cazului în care acesta a fost reconfirmat în funcţia respectivă de către Guvern la propunerea ministrului. Astfel, funcţia de viceministru devine o funcţie politică, fapt stipulat şi de anexa la Legea cu privire la statutul persoanelor cu funcţii de demnitate publică din 16.07.2010, unde sunt enumerate funcţiile de demnitate publică [5]. Un rol important în stabilirea statutului şi atribuţiilor viceministrului îl are art.12 al Legii privind administraţia publică centrală de specialitate nr.98 din 04.05.2012 [6]. După cum sa menţionat, în activitatea de conducere a ministerului, ministrul este asistat de unul sau de mai mulţi viceminiştri care i se subordonează nemijlocit. Numărul viceminiştrilor este stabilit de Guvern la propunerea ministrului. Viceministrul este numit în funcţie şi demis din funcţie de către Guvern la propunerea ministrului. Excepţie de la această regulă fac viceminiştrii apărării care se numesc în funcţie şi se demit din funcţie de către Preşedintele Republicii Moldova, la propunerea Guvernului. Viceministrul este responsabil de domeniul de activitate stabilit de către ministru şi poartă răspundere personală pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a atribuţiilor care îi revin. În caz de încălcare a legislaţiei de viceministru, propunerea de sancţionare a acestuia este prezentată Guvernului de către ministru spre examinare şi adoptare a deciziei sau, în cazul viceminiştrilor apărării – Preşedintelui Republicii Moldova. Conform ordinului ministrului privind stabilirea domeniilor de activitate, viceministrul: a) participă la determinarea obiectivelor şi direcţiilor strategice de activitate a ministerului în domeniile de care este responsabil; b) coordonează elaborarea programelor şi a planurilor de activitate a ministerului, a rapoartelor despre realizarea lor referitor la domeniile de care este responsabil; c) propune ministrului iniţierea proiectelor de acte legislative şi normative în domeniile de care este responsabil; d) exercită împuternicirile ministrului de conducere a ministerului în cazul lipsei acestuia sau al imposibilităţii exercitării de către ministru a împuternicirilor sale, fapt despre care se înştiinţează Prim-ministrul; e) participă la şedinţele Guvernului, cu drept de vot consultativ, în caz că este delegat de către ministru şi în alte cazuri stabilite de legislaţie; f) la indicaţia ministrului, reprezintă ministerul în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi cu alte autorităţi publice, cu reprezentanţii societăţii civile şi cu persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova şi din străinătate; g) exercită şi alte atribuţii delegate de către ministru. Atribuţiile viceminiştrilor sunt stabilite şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare a ministerului. Astfel, viceminiştrii Ministerului Sănătăţii conform pct.10) alin. (2) al Regulamentului: a) coordonează, conform obligaţiunnilor delimitate de către ministru, activitatea subdiviziunilor aparatului central al Ministerului, serviciilor publice deconcentrate şi instituţiilor din subordinea Ministerului, asigură conlucrarea operativă dintre ministru şi conducătorii acestora; b) colaborează cu subdiviziunile Cancelariei de Sat, cu viceminiştrii din celelalte ministere, în probleme de interes comun; c) coordonează, conform obligaţiunilor delimitate de către ministru, activitatea de elaborare a politicilor de personal şi principiilor directoare pentru managementul de personal din cadrul subdiviziunilor interioare ale Ministerului; d) pot exercita şi alte atribuţii prevăzute de Regulamentul Ministerului sau încredinţate de către ministru [8]. Aceste atribuţii, ale viceminiştrilor Ministerului Sănătăţii, sunt concretizate prin Ordinul nr 777 din 01.08.2012 a ministrului Ministerului Sănătăţii, care delimitează atribuţiile între viceminiştrii în funcţie. O repartizare concretă a competenţelor între viceminiştri, ocuparea locurilor vacante în aceste funcţii, poate contribui la realizarea mai eficientă a funcţiilor şi atribuţiilor ministrului, în special, şi al ministerului, în general.