Acţiunea nichelului (Ni) ca microelement şi poluant asupra unor procese fiziologice la sfecla pentru zahăr
Close
Articolul precedent
Articolul urmator
441 7
Ultima descărcare din IBN:
2024-03-02 11:53
SM ISO690:2012
LISNIC, Stelian, COREŢCAIA, Iulia. Acţiunea nichelului (Ni) ca microelement şi poluant asupra unor procese fiziologice la sfecla pentru zahăr. In: Genetica și fiziologia rezistenței plantelor, 21 iunie 2011, Chişinău. 2011, p. 40. ISBN 978-9975-78-994-3.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Genetica și fiziologia rezistenței plantelor 2011
Conferința "Genetica şi fiziologia rezistenţei plantelor"
Chişinău, Moldova, 21 iunie 2011

Acţiunea nichelului (Ni) ca microelement şi poluant asupra unor procese fiziologice la sfecla pentru zahăr


Pag. 40-40

Lisnic Stelian, Coreţcaia Iulia
 
Institutul de Genetica şi Fiziologie a Plantelor
 
Disponibil în IBN: 10 aprilie 2020


Rezumat

În comparaţie cu alte metale grele (Cd, Pb, Hg etc.), ce nu sunt nemijlocit componente ale enzimelor în plante Ni infl uenţează direct asupra activităţii enzimei ureaza ca parte integrantă a moleculei (ca microelement). Infl uenţa indirectă a microelementului asupra proceselor metabolice la plante se manifestă ca rezultat al dezechilibrului de ioni din plantă graţie devierilor în transportul altor elemente nutritive, ca Zn, Fe, Cu etc. Ni infl uenţează indirect asupra enzimelor şi prin interacţiunea cu grupele SH din componenţa fermentului, modifi când astfel conformaţia moleculei de proteină, urmată ulterior de inactivarea parţială a enzimei respective. În condiţiile culturii hidroponice s-a stabilit, că concentraţia minimală de Ni în amestecul nutritiv Hoagland-Arnon (0,05mg/l), de facto, optimală pentru sfecla pentru zahăr, a condus la menţinerea la un nivel mai înalt a activităţii nitratreductazei în frunze, diminuarea nesemnifi cativă sau lipsa de infl uenţă asupra activităţii peroxidazei (POD) în frunze şi rădăcini (s.Victoria). Concomitent concentraţia optimală de Ni în amestecul nutritiv a contribuit la scăderea nesemnifi cativă a conţinutului de nitraţi, azotului amoniacal, monozaharidelor şi zaharozei în frunze. Aceste modifi cări în metabolism au fost urmate de sporirea acumulării masei vegetative de către plante. Dozele optimale de Ni în condiţiile culturii de sol (10 mg Ni/ kg de sol şi soluţia de 0,01% după microelement de sulfat de Ni pentru tratarea foliară a plantelor) au contribuit la stimularea procesului primar de reducere a nitraţilor în plante, la scăderea nesemnifi cativă a conţinutului de monozaharide şi zaharoză din frunze atât în condiţii optimale de umiditate a solului (70% CTAs), cât şi de stres hidric temporar (35% CTAs, 10 zile). Conţinutul sumar de acizi aminici liberi, de regulă, s-a majorat la acţiunea stresului hidric atât în frunze, cât şi în apoplastul frunzei. S-a stabilit,că conţinutul sumar de acizi aminici liberi din apoplastul frunzelor constituie 3,5-5,5% din conţinutul acestora în frunze. Diminuarea conţinutului de acizi aminici liberi la aplicarea microelementului demonstrează, probabil, de rolul Ni în procesul de sinteză a compuşilor organici din plante atât în condiţii optimale de umiditate a solului, cât şi de stres hidric temporar. Se presupune, că prolina, ce se acumulează în plante în condiţii de insufi cienţă de umiditate din sol şi la acţiunea Ni, este utilizată în sinteza organică, iar rezerva de acest acid aminic asigură efectuarea normală şi stabilă a proceselor metabolice la faza respectivă de creştere şi dezvoltare a plantelor. Ni, administrat în sol şi foliar, de regulă, a condus la majorarea vădită a conţinutului microelementului menţionat şi mai puţin semnifi cativă al Zn şi Mn în frunze şi apoplastul lor indiferent de condiţiile de umiditate a solului. Dozele optimale de Ni în mediu, de regulă, au contribuit la sporirea masei de rădăcini cu 6,2-8,5% şi a conţinutului de zahăr din ele cu 0,5-0,8%. Excesul de Ni în mediu (1 şi 10 mg/l, 300 şi 900 mg Ni/kg de sol) a condus la alterări semnifi cative în creşterea şi dezvoltarea plantelor (apariţia simptomelor de toxicitate), în metabolismul carbohidraţilor, în diminuarea activităţii nitratreductazei, în majorarea activităţii POD în frunze, rădăcini şi în apoplastul acestor organe. Reieşind din posibilitatea participării POD, în special din apoplast, în procesele de lignifi care se poate de a conclude despre rolul enzimei în formarea barierei mecanice a pereţilor celulari la pătrunderea elementelor nutritive în ţesuturile vegetale. Activitatea mai scăzută a POD în frunze şi apoplast la poluarea mediului cu Ni şi anionul de SO4 2- în comparaţie cu anionul de Cl-, în special în condiţiile culturii hidroponice, demonstrează de interdependenţă dintre cationul de Ni şi anionul ce-l însoţeşte pe cation în soluţia nutritivă: majorarea toxicităţii Ni sub formă de clorură de Ni în comparaţie cu sulfatul de Ni. Activitatea POD în frunze, rădăcini şi apoplastul acestora este în strânsă interdependenţă de modifi cările în metabolismul plantelor (azotic şi carbohidraţilor) şi sunt decisive în manifestarea gradului de toleranţă a plantelor la dozele poluante de Ni în mediul ambiant.