Introducere: Insuicienţa tricuspidiană (IT) congenitală izolată se întîlneşte foarte rar şi constituie 0,6 % din toate malformaţiile cardiace congenitale (MCC). Mult mai frecvent IT are caracter secundar ca consecinţă şi complicaţie a altor MCC. După datele literaturii pînă la 30% din pacienţii cu defect septal ventricular (DSV) localizat în regiunea perimembranoasă sau de tip in-let pot dezvolta IT. Scopul studiului constă în evaluarea comparativă a diverselor tactici şi metode de corecţie chirurgicală a DSV asociat cu IT şi elaborarea algoritmului optimal de tratament al acestor bolnavi. Material şi metode: În lotul de bolnavi cu DSV asociat cu IT, operaţi în Centrul de Chirurgie a Inimii pe parcursul anilor 2010-2018, au fost incluşi 52 de pacienţi cu vârsta medie de 85,9±25,5 luni. Greutatea medie a pacienţilor din acest grup a fost 22,3±2,8 kg şi varia în limitele 4-68 kg. În 34 (65,4%) cazuri s-a diagnosticat IT de gradul II, în 10 (19,2%) cazuri - IT de gradul III şi în 8 (15,4%) cazuri - IT de gradul IV. Concomitent cu plastia DSV, la toţi pacienţii s-a efectuat şi repararea VT: la 6 (11,5%) pacienţi s-a efectuat plastia VT De Vega, la 26 (50,0%) pacienţi – comisuroplastia, la 6 (11,5%) pacient – suturare de cleft, la 2 (3,8%) pacient – plastia VT De Vega şi comisuroplastie, la 12 (23,0%) pacienţi – comisuroplastie şi suturare de cleft. Rezultate: La etapa postoperatorie s-a ameliorat semniicativ tabloul clinic: s-au redus dispneea (de la 91,7% cazuri la 8,3% cazuri), palpitaţiile (de la 91,7% cazuri la 33,3% cazuri) şi edemele periferice (de la 10,8% cazuri la 4,2% cazuri). Numărul de pacienţi cu insuicienţă cardiacă NYHA 1, care la etapa preoperatorie nu s-a determinat nici la un pacient cu DSV asociat cu IT, a crescut postoperator de la 0 la 54,2% pacienţi, NYHA 2 s-a redus de la 60,0% la 41,7% pacienţi, NYHA 3 - de la 36,0% la 4,2% pacienţi. Concluzii: În marea majoritate de cazuri s-a utilizat metoda prin sutură la comisura antero-septală. Această procedura chirurgicală este eicientă, ne