În ultimii ani, creşte interesul faţă de hidrazone, fapt legat de capacităţile lor de coordinare, activitate farmacologică şi utilizare în chimia analitică în calitate de agenţi de extragere a metalelor [1-4]. Procesele metabolice de formare şi distrugere a biocomplecşilor din biometale şi bioliganzi încontinuu decurg in vivo şi menţin concentraţia compusului la un nivel dat, asigurând o stare anumită a homeostazei metalligand. Există mii de patologii – microelementoze, determinate de un conţinut excesiv sau deficitar al metalelor în organism, cum ar fi bolile Parkinson, Alzheimer şi Wilson. Preparatele care în prezent se utilizează la tratarea acestor boli doar încetinesc manifestarea simptomelor. Pe lângă medicamentele obişnuite, în ultimul timp, o atenţie deosebită se atrage asupra chelatoterapiei, care reprezintă una dintre metodele perspicace de tratare a maladiilor menţionate [5]. În acest scop, au fost sintetizate următoarele hidrazone: 2-[2-(Piridin-2ilmetiliden) hidrazino]-1,3-benzotiazol(L1), 2-[2-(1-Piridin-2-iletiliden) hidrazino]-1,3-benzotiazol dihidrat (L2), saliciliden-2-amino-2-metil-1,3-propandiol(L3), saliciliden-tris(hidroximetil)aminometan(L4), N-(piridin-2-ilmetilene)-4H-1,2,4-triazol-4-amină(L5) sodium6-amino-2-(2-hidroxibenzilideneamino)hexanoate (L6).Un mare interes, din punct de vedere practic, prezintă calcularea constantelor de stabilitate a compuşilor coordinativi în baza acestor hidrazone. Prin metoda seriilor izomolare, a fost stabilită compoziţia compuşilor complecşi ai Cu (II), Ni (III),Co (II), Fe (II) și Fe (III) cu hidrazonele sus-numite. Pentru calculul constantelor de stabilitate a compuşilor, a fost folosită una din variantele metodei Beneshi-Hildebrand. Constanta de stabilitate a fost calculată prin urmatoarea ecuație [6]. Se obține forma linealizată a ecuației:                                    (1) Pornind de la (1), au fost construite dependențele  = f( ). Coeficientul molar de extincţie este egal cu 1/tgα, unde α este unghiul de înclinare a linei obţinute. Constanta se calculează prin ecuaţia (1).  Din datele obţinute, se observă că constanta de stabilitate are valoarea maximă în cazul complecşilor de cupru de 2-[2-(1-piridin-2-iletiliden) hidrazino]-1,3-benzotiazol dihidrat şi saliciliden-2-amino-2-metil-1,3-propandiol care pot fi utilizate în tratamentul bolilor Wilson, Alzheimer şi Parkinson.