Conform normei materiale civile, autorul unui prejudiciu material este ținut să pună la dispoziţia proprietarului un bun de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate, să repare bunul pe care l-a deteriorat ori să repare integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat. În cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, despăgubirea pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului nu poate depăşi valoarea pagubei real suportate (art.23 alin.(1) lit.a) Legea nr.414XVI din 22.12.2006). Valoarea pagubei pricinuite autovehiculului este egală cu costul reparaţiei părţilor componente sau a pieselor avariate ori costului de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate. În practică sunt cunoscute două modalități de constatare a întinderii prejudiciului material cauzat în urma survenirii unui caz asigurat. Într-un caz, ar fi repararea daunelor din cont propriu și la prezentarea actului de îndeplinire a lucrărilor, facturii fiscale și a bonului de plată, companiile de asigurări care subrogă în răspundere civilă persoana vinovată, să achite despăgubirea de asigurare. Într-un alt caz, ar fi efectuarea unui act de constatare a pagubei în baza căruia se va calcula cuantumul prejudiciului ce urmează a fi achitat. Atât în primul caz, cât și în al doilea caz, costul pieselor, care urmează a fi înlocuite, este determinat prin deducerea uzurii din costul lor la momentul survenirii cazului asigurat, moment prevăzut de Regulamentul cu privire la modul de determinare a uzurii în cazul pagubelor produse la autovehicule aprobat prin Hotărârea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare nr.13/1 din 03.04.2008. În practică, aplicarea coeficientului de uzură la achitarea despăgubirii de asigurare determină păgubitul să se adreseze la persoana vinovată de comiterea prejudiciului pentru a solicita compensarea diferenței dintre ce a primit de la compania de asigurări și costul reparației unității de transport, sau să suporte personal cheltuielile neacoperite prin despăgubirea de asigurare. O alternativă ar fi adresarea în instanța de judecată. Conform practicii judiciare, diferența de cost, rezultată din prețul pieselor și materialelor până la momentul accidentului și cel după producerea lui, este achitată de către partea vinovată de comiterea accidentului. Acest fapt contrazice esența obiectului asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, care constă în răspunderea civilă a posesorului şi utilizatorului de autovehicul pentru orice pagubă produsă prin accident de autovehicul în limitele teritoriale de acoperire ale asigurării. Ori, odată achitată prima de asigurare posesorul de autovehicul este subrogat în răspunderea sa față de terți de către asigurat. Pe de altă parte, companiile de asigurări nu poate achita o despăgubire ce depășește prejudiciul real cauzat de posesorul de autovehicule așa precum și ultimul nu poate compensa o valoare mai mare decât cea pe care a distrus-o. Problema ar fi și în centrele de specialitate care practică activitate de reparare a mijloacelor de transport sau mai bine zis lipsa de supraveghere a tarifelor la serviciile practicate de aceştia. Fapt ce determină majorarea semnificativă a prețurilor asupra pieselor de schimb și costul serviciilor de reparare, astfel încât cuantumul despăgubirii de asigurare nu este suficient pentru înlăturarea consecințelor accidentelor rutiere. Un alt aspect al diminuării numărului mare de litigii în instanța de judecată sub aspectul aplicării coeficientului de uzură la calcularea daunei materiale cauzate în urma accidentelor de circulație ar fi scoaterea din aplicare a acestui coeficient de uzură. Însă în acest sens specialiștii se tem de creșterea fenomenului de fraudă, întrucât tot mai mulți păgubiți solicită să fie despăgubiți în bani, decât să fie despăgubiți prin metoda reparației autovehiculelor. Considerăm posibil diminuarea litigiilor iscate sub aspectul implementării practicii țărilor europene, adică crearea unui sistem electronic unic de calcul al despăgubirii. Acest sistem să fie unic nu doar companiilor de asigurări, dar și unităţilor de specialitate, cu aplicarea unor standarde unice, în așa mod în cât să aibă de câștigat și companiile de asigurări și unităţile de specialitate și persoanele păgubire în urma accidentelor rutiere. Într-un discurs, Gheorghe Axinte, director general AUDATEX România, a spus „Folosirea unui sistem electronic poate aduce avantajul de standardizare a pieței. Că sunt asigurători, experți, reparatori, evaluatori, cu toții pot dormi pe același format de undă. Toate devizele au aceeași formă, prezentare și reduc din timpul alocat acestei activități și va crește eficiența”.