Se prezintă principalele teze speculative ale teoriei calorice şi ipotezei corpusculare, care au dominat fizica căldurii până la mijlocul secolului al XIX-lea, şi se analizează cauzele, care au condus la supremaţia teoriei calorice în explicarea fenomenelor termice, electrice şi magnetice. Se arată contribuţiile lui Lavoisier şi Lomonosov în lupta împotriva concepţiei materiale a căldurii şi se apreciază rolul experimentelor lui Rumford şi Davy în infirmarea teoriei fluidului caloric.