Scopul cercetărilor noastre a fost elaborarea unor metodologii alternative de bioconservare, resinteză şi obţinere de biomasă cu un conţinut semnificativ de substanţe bioactive, exploatabile biotehnologic folosind avantajele oferite de sistemele „in vitro”, multe dintre ele fiind unice pentru licheni şi exercită acţiuni antimicrobiene şi/sau antitumorale (acidul usnic, spre exemplu). Speciile biologice folosite de noi drept modele experimentale au fost: Usnea barbata (L.) Weber ex Wigg., Cetraria islandica (L.) Ach. şi Xanthoria parietina (L.) Th.Fr. La baza alegerii acestora au stat valoarea farmacodinamică şi/sau aromatică a metaboliţilor secundari sintetizaţi de aceste specii; frecvenţa/abundenţa lor în lichenobiota României; polimorfismul celor trei specii; absenţa unor investigaţii de acest gen pe plan naţional. S-a testat o paletă largă de medii de cultură (sintetice şi naturale, organice şi minerale, lichide şi solide) dintre care au fost selectate şi utilizate următoarele: Agar-apă 2% (WA2) (Yamamoto & colab., 1985); Extract de malţ - extract de drojdie (MY/MEYE) (Ahmadjian, 1961); Bazal Bold (BBM) (Deason. & Bold, 1960); Mediul nutritiv organic Trebouxia (TONM) (Ahmadjian, 1967); Murashige & Scoog - modificat (MSM) (Murashige & Scoog, 1962); BBM cu extract de sol (Ahmadjian, 1993); Honegger (Honegger, 1993); Honegger cu Gelrite; Knop, etc. Izolarea fotobionţilor lichenici s-a realizat utilizând metoda culturii fragmentelor de tal şi metoda centrifugării (Yamamoto & colab., 2002). Pentru obţinerea de culturi axenice de fotobiont au fost folosite cinci medii de cultură şi anume: BBM, BBM-modificat, TONM, extract de cortex de larice şi de sol pe care au fost transferate colonii fotobiontice necontaminate. Pentruizolarea micobionţilor lichenici s-au folosit două surse: culturi de explante taline şi ascospori (în cazul celor fertile). Culturile de explante taline au fost folosite ca sursă de inocul numai în cazul speciei Cetraria islandica, datorită sterilităţii acesteia. În cazul celorlalte două specii - Usnea barbata şi Xanthoria parietina, graţie fertilităţii acestoraca sursă de inocul s-au folosit sporii, dispersaţi direct din apotecii pe suprafaţa unuia din mediile de cultură MEYE (recomandat de Ahmadjian, 1967) sau MLB (recomandat de Lilly & Barnett, 1951). Monitorizarea evoluţiei culturilor s-a realizat prin analize macroscopice şi microscopice (fotonice şi electronice), periodice. Preparatelepentru microscopia fotonică au fost realizate urmând tehnica includerii în parafină şi tehnica squash, iar pentru microscopia electronică tehnica ultrasecţionării (includerii în răşini sintetice – Epon-812). Preparatele fotonice au fost vizionate la un microscop “Ergawal” inclusiv în contrast de fază, iar cele electronice la un TEM “Philips-200”. Pentru identificarea şi cuantificarea chemosindroamelor probelor biologice obţinute prin culturi “in vitro”, axenice, simbiotice şi aposimbiotice, au fost utilizate: metoda cromatografiei în strat subţire şi metoda spectrofotometrică în diverse variante promovate de literatura de specialitate (Culberson & Ahmadjian, 1980; Crittenden & Porter, 1991 etc.). Experimentele noastre ne-au permis să apreciem că sistemul experimental utilizat de noi nu induce modificari severe ale structurii interne şi capacităţii biosintetice a metaboliţilor secundari ai celulelor. Metodologia elaborată de noi poate reprezenta o alternativă promiţătoare de obţinere de biomasă lichenică de interes biotehnologic şi ar putea fi adaptată cu succes şi la alte specii importante prezentând prin aceasta un interes socioeconomic deosebit.