Articolul precedent |
Articolul urmator |
869 26 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-02-20 09:00 |
SM ISO690:2012 LUŢENCO, Valerii. Diagnosticul şi tratamentul prolapsului rectal. In: Culegere de rezumate științifice ale studenților, rezidenților și tinerilor cercetători, 21 iunie 2017, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: CEP ”Medicina”, 2017, p. 132. ISBN 978-9975-3168-4-2. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Culegere de rezumate științifice ale studenților, rezidenților și tinerilor cercetători 2017 | ||||||
Conferința "2017 - Anul „Nicolae Testemițanu”" Chișinău, Moldova, 21 iunie 2017 | ||||||
|
||||||
Pag. 132-132 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Prolapsul rectal este caracterizat prin exteriorizarea intermitentă sau permanentă a peretelui rectal prin canalul anal. Numărul mare de procedee chirurgicale folosite în tratamentul maladiei, reflectă multitudinea problemelor ridicate, în special gradul înalt de recidivă şi simptomele persistente. Scopul lucrării. Sinteza literaturii şi stabilirea particularităţilor de diagnostic şi tratament al prolapsului rectal. Material şi metode. Studiu descriptiv retrospectiv. Metodele de diagnostic şi tratament au fost studiate la 37 de pacienţi (vârsta:60 [23-78] ani) care au fost internaţi în Spitalul Clinic Republican, secţia chirurgie colorectală (2007-2016). Au fost colectate date medicale conform unui chestionar special elaborat, referitoare la caracteristicile pacientului, simptomatica la internare, metodele instrumentale de diagnostic utilizate, procedura chirurgicală practicată, complicaţiile post-operatorii, durata de spitalizare post-operatorie. Rezultate. 20 pacienţi (54%) au fost investigaţi prin irigoscopie, 12 pacienţi (32%) prin fibrocolonoscopie, și 21 pacienţi (57%) prin sfincterometrie anală. 35 de pacienţi (95%)au fost operaţi, 26 de pacienţi (74%) prin abord abdominal, toţi prin operaţia Kummel, iar 9 pacienţi (26%) prin abord perineal, 6 (17%) prin rezecţia mucoasei în palete şi 3 (9%) prin rezecţia transperineală a rectului. Complicaţii post-operatorii precoce au survenit într-un caz (2,7%). Durata de spitalizare medie a fost mai mică după procedurile perineale (8,75 zile) faţă de cele abdominale (11,5 zile). Concluzii. Diagnosticul prolapsului rectal este preponderent clinic, dar apariţia unor semne de alarmă sau prevalenţa unor simptome, se impun metodele instrumentale. Abordul abdominal este mai preferat din cauza recidivei mai scăzute însă cel perineal va fi folosit la un pacient cu risc mai mare şi bărbaţilor tineri pentru evitarea disfunţiilor sexuale. |
||||||
Cuvinte-cheie prolaps rectal, Kummel, rezecție în palete, rezecţia transperineală a rectului |
||||||
|