Radio-diagnosticul craniosinostozei la copii
Închide
Conţinutul numărului revistei
Articolul precedent
Articolul urmator
24 0
Căutarea după subiecte
similare conform CZU
617.51/.52-007-073.75-053.1 (1)
Științe medicale. Medicină (11438)
SM ISO690:2012
MACSTUTIS, Artur. Radio-diagnosticul craniosinostozei la copii. In: Moldovan Medical Journal, 2018, nr. 61(S_RMI), p. 101. ISSN 2537-6373.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Moldovan Medical Journal
Numărul 61(S_RMI) / 2018 / ISSN 2537-6373 /ISSNe 2537-6381

Radio-diagnosticul craniosinostozei la copii

CZU: 617.51/.52-007-073.75-053.1

Pag. 101-101

Macstutis Artur
 
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“
 
 
Disponibil în IBN: 21 mai 2024


Rezumat

Introducere: Craniosinostoza este o condiție de fuziune precoce a unei sau mai multor suturi craniene, care rezultă în deformarea configurației capului, asimetriei faciale, și este însoțită de consecințe funcționale, precum creșterea presiunii intracraniene, tulburări vizuale, surditate și dereglări cognitive. Craniosinostoza poate apărea primar și secundar. Fuziunea prematură a unei sau mai multor suturi se consideră a fi cauzată de erorile din perioada de embriogeneză, rezultând în craniosinostoză primară. Craniosinostozele secundare se dezvoltă ca urmare a acțiunii factorilor mecanici, precum compresiunea intrauterină a craniului fetal, dereglărilor metabolice, acţiunii factorilor teratogeni. Aproximativ 85% din craniosinostozele primare se dezvoltă izolat, iar cele 15% rămase sunt parte a unor sindroame multisistemice. Material și metode: Lucrarea s-a efectuat pe un lot de 45 de pacienți cu craniosinostoză, investigați în perioada anilor 2015-2018 în cadrul IMSP Institutul Mamei și Copilului. Pacienții au fost investigați atât prin radiografie craniană, cât și prin tomografie computerizată. Rezultate: Pe parcurs s-au diagnosticat următoarele tipuri de craniosinostoză: sagitală – la 25 (55,6%) pacienți, coronară – la 10 (22,2%) pacienți, metopică – la 5 (11,1%) pacienți și complexă – la 5 (11,1%) pacienți. Radiografia craniului a relevat marginile suturilor afectate ca fiind șterse sau sclerotice, precum și diverse anomalii ale formei capului (brahicefalie, dolicocefalie, plagiocefalie). Tomografia computerizată a relevat informații adiționale referitor la anatomia detaliată a calvariei și parenchimului cerebral, precum și prezența anomaliilor asociate ale drenajului venos. Tomografia computerizată a permis de asemenea diagnosticul diferențial cu alte anomalii congenitale sau tumori intracraniene. Concluzii: Metodele imagistice sunt esențiale pentru stabilirea diagnosticului corect, planificarea intervenţiei chirurgicale, evaluarea postoperatorie, identificarea anomaliilor coexistente și complicațiilor asociate cu craniosinostoza. Tomografia computerizată cu reconstrucție 3-dimensională a fost metoda de elecție pentru evaluarea pacienților cu craniosinostoză.

Cuvinte-cheie
craniosinostoză, tomografie computerizată