Introducere: Diagnosticul clinic al apendicitei acute este adesea dificil, conducând la intervenții chirurgicale inoportune sau complicații severe. Lucrarea a avut ca scop evaluarea semnelor ultrasonografice în funcție de gradul de severitate al procesului inflamator în diferențierea apendicitei acute necomplicate și complicate. Material şi metode: Studiul a inclus 31 de cazuri cu concluzii ecografice de apendicită acută din 434 de pacienți cu durere în fosa iliacă dreaptă. Evaluarea ecografică a inflamației apendiculare a inclus următorii parametri: diametrul apendicular extern; grosimea, aspectul, și vascularizarea parietală; distensia apendicelui; prezența colecției periapendiculare și ecogenitatea țesutului adipos periapendicular. Toți pacienții au suportat tratament chirurgical, concluziile ecografice fiind comparate cu datele intraoperatorii și histologice. Rezultate: Diagnosticul a fost confirmat la 25 din 31 de pacienți cu concluzia ecografică de apendicită acută, iar 4 cazuri au fost nediagnosticate (Se 86%, Sp 98%, VPP 77% și VPN 99%). Au fost constatate 10 cazuri de apendicită acută complicată, inclusiv un caz complicat cu perforaţie. În lipsa perforației apendiculare, deteriorarea stratului ecogen submucos a reprezentat cel mai important indicator al apendicitei complicate, fiind vizualizat în 9 cazuri, dar și în 2 cazuri necomplicate (Se 90%, Sp 86,7%, VPP 81,8%, VPN 92,8%, RP+ 6,4), urmat de lipsa vascularizării parietale, vizualizată în 8 cazuri de apendicită complicată și, respectiv, 5 cazuri necomplicate (Se 80%, Sp 66,7%, VPP 61,5%, VPN 83,3%, RP+ 2,4). Concluzii: În pofida unor limite existente, ultrasonografia reprezintă metoda de primă intenție, care permite un diagnostic cu acuratețe satisfăcătoare și determinarea gradului de severitate al apendicitei acute și a complicațiilor acesteia. Deteriorarea stratului ecogen submucos parietal și lipsa vascularizării parietale sunt criterii importante de diagnostic al apendicitei acute complicate.