Prezenta comunicare pornește de la considerentul că, pentru înțelegerea obiectivă a complexei și complicatei biografii a ultimului suveran al României, Mihai I, este de o extremă importanță studierea faptului „cum a învățat a-și cunoaște țara Măria Sa Mihai” (dr. Ion Conea). Altfel spus, este necesară reintegrarea în circuitul științific a unor lucrări, devenite între timp, rarități bibliografice, în care sunt expuse în detaliu și cu un talent deosebit, principiile pedagogiei românești și europene moderne, foarte avansate în anii interbelici, care au stat la baza formării intelectuale a regelui Mihai I. Un alt obiectiv, la fel de important al prezentei comunicări, constă în evocarea personalității profesorilor entuziaști ai vremii, care și-au pus toate cunoștințele, abilitățile și talentul pedagogic „în serviciul unui nobil și înalt ideal: creșterea unui viitor Domn de țară între cei care o înfățișează în toate ramurile nației și cu ochii asupra tuturor ținuturilor care formează patria” (N. Iorga). Așa cum se constată din analiza efectuată, fiind interzise în anii comunismului sovietic dar care și-au găsit o evoluție recentă în forma unui filon istoriografic relativ autonom, lucrările consacrate formării intelectuale a regelui Mihai I în anii de liceu constituie o importantă sursă de documentare și de cunoaștere a modului în care pe parcursul anilor ‘30, Marele Voevod de Alba Iulia, - viitorul suveran al României, - a primit „cea mai temeinică și mai completă pregătire” în domeniul istoriei și geografiei României Întregite.

The present communication starts from the premise that, for an objective understanding of the complex and intricate biography of Romania’s last sovereign, King Michael I, it is of utmost importance to study “how His Majesty Michael learned about his country” (Dr. Ion Conea). In other words, it is necessary to reintegrate into the scientific discourse certain works that have become bibliographic rarities in the meantime. These works elaborate in detail and with exceptional talent the modern Romanian and European pedagogical principles, which were very advanced during the interwar years and served as the foundation for King Michael I’s intellectual development. Another equally important objective of this communication is to evoke the personalities of enthusiastic teachers of the time who put all their knowledge, skills, and pedagogical talent “in the service of a noble and high ideal: raising a future Lord of the country among those who present it in all branches of the nation and with their eyes on all the regions that form the homeland” (N. Iorga). As observed from the conducted analysis, while these works were prohibited during the years of Soviet communism, they have recently found a relatively autonomous historiographic avenue, constituting an important source for documentation and understanding of how, during the 1930s, the Grand Voivode of Alba Iulia – the future sovereign of Romania – received “the most thorough and complete preparation” in the field of history and geography of Unified Romania.