Articolul precedent |
Articolul urmator |
143 4 |
Ultima descărcare din IBN: 2024-04-30 16:50 |
SM ISO690:2012 GLOBA, Mihai, STEPCO, Elena. Frecvența, prevalența și metodele de tratament a anodonțiilor și dinților supranumerari. In: Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță, Ed. 1, 18-20 octombrie 2023, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2023, p. 701. ISSN 2345-1476. |
EXPORT metadate: Google Scholar Crossref CERIF DataCite Dublin Core |
Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță 2023 | ||||||
Conferința "Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță" 1, Chişinău, Moldova, 18-20 octombrie 2023 | ||||||
|
||||||
Pag. 701-701 | ||||||
|
||||||
Descarcă PDF | ||||||
Rezumat | ||||||
Introducere. Anodonțiile și dinții supranumerari sunt anomalii dentare de număr, care se întâlnesc cu o frecvență de la 0,5% până la 12,5%. Ambele anomalii prezintă defecte estetice, de masticație, afectează poziția dinților vecini pe arcadele dentare. Scopul lucrării a fost studierea frecvenței și prevalenței ambelor anomalii într-un grup de 570 de pacienți stomatologici non-ortodontici cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani și argumentarea alegerii metodei de tratament. Material și metode. Cercetarea reprezintă un studiu transversal, care a inclus 570 de copii din diferite localități ale Republicii Moldova, cu vârste cuprinse între 10 și 18 ani. A fost studiată frecvența și prevalența ambelor anomalii, în funcție de vârstă, sex, repartizarea pe arcada dentară și apartenența de grupul de dinți. În funcție de diagnosticul stabilit a fost analizată și selectată metoda de tratament. Rezultate. Prevalenta anodonției in grupul de copii si adolescenți studiat a constituit 3,84%, cu 68,42% la fete și 31,58% la băieți. Prevalența dinților supranumerari a fost de 5,1%. În 100% au fost afectați băieții. În 83,3% dinții supranumerari au fost diagnosticați în porțiunea anterioară a arcadelor dentare, în 16,7% în porțiunea distală. În 83,3% dinții supranumerari erau situați pe arcada superioară. Concluzii. Anodonțiile și dinții supranumerari sunt anomalii de dezvoltare de număr care se întâlnesc cu o frecvență de la 0,5 până la 12,5%. Selectarea metodei de tratament este în funcție de vârsta pacientului, apartenența de arcadă sau grup de dinți etc |
||||||
|