Politrauma: particularitățile osteosintezei în leziunile aparatului locomotor în urma accidentelor rutiere
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
108 2
Ultima descărcare din IBN:
2024-06-05 16:33
SM ISO690:2012
KUSTUROVA, Anna, KUSTUROV, Vladimir, SÎRGHI, Grigore. Politrauma: particularitățile osteosintezei în leziunile aparatului locomotor în urma accidentelor rutiere. In: Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță, Ed. 1, 18-20 octombrie 2023, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: 2023, p. 534. ISSN 2345-1476.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță 2023
Conferința "Cercetarea în biomedicină și sănătate: calitate, excelență și performanță"
1, Chişinău, Moldova, 18-20 octombrie 2023

Politrauma: particularitățile osteosintezei în leziunile aparatului locomotor în urma accidentelor rutiere

Polytrauma: osteosynthesis particularities in musculoskeletal injuries due to traffic accidents


Pag. 534-534

Kusturova Anna12, Kusturov Vladimir12, Sîrghi Grigore12
 
1 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu“,
2 IMSP Institutul de Medicină Urgentă
 
Proiecte:
 
Disponibil în IBN: 16 ianuarie 2024


Rezumat

Introducere. Severitatea traumatismului crește odată cu întârzierea în identificarea și transportarea victimelor la spital după un accident. La acordarea asistenței medicale specializate o importanță majoră reprezintă factorul timp și o evaluare obiectivă a criteriilor de traumatizare a operației, alegerea tehnologiilor minim invazive. Scopul lucrării. Îmbunătățirea rezultatelor tratamentului pacienților cu politraumatism după un accident prin perfecționarea asistenței medicale specializate folosind metode minim invazive de osteosinteză precoce cu dispozitive de fixare externă. Material si metode. S-a analizat rezultatele tratamentului al 14 pacienți cu politraumatism: traumatism cranio-cerebral de severitate ușoară și medie (6), traumatism toracic cu fracturi costale (9), traumatism abdominal, cu contuzia intestinului gros (2), urmat de necroza, cu aplicarea stomei, leziunile pelvisului și ale membrelor inferioare (9), fracturi ale membrului toracic (5). Inițial toți pacienții erau internați în instituții medicale raionale și apoi transferați la Chișinău. Rezultate. O echipă specializată în politraumatism se deplasa în spitalul rațional unde, pe fondul terapiei antișoc, a efectuat prelucrarea prim chirurgicală a plăgilor și osteosinteză precoce cu dispozitive de fixare externă ce a ameliorat starea pacienților, s-a micșorat volumul de transfuzii și infuzii. După stabilizarea stării generale, scoaterea pacientului din șoc, aceștia au fost transferați la Institutul de Medicină Urgentă în termen de 24 de ore. Osteosinteza definitivă a fost efectuată după stabilizarea stabilă a funcțiilor vitale ale organismului, timp de 2-3 săptămâni. În toate cazurile, s-au obținut rezultate pozitive. Concluzii. Utilizarea unui tratament chirurgical etapizat al fracturilor majore la pacienții cu politrauma asigură prevenirea complicațiilor severe și recuperarea precoce.

Background. The severity of trauma increases with the delay in identification and transportation of the patients to hospital after traffic accident. Providing specialized medical care, the most important is the time factor and an objective evaluation of the traumatic criteria of the operation, the choice of minimally invasive technologies. Objective of the study. Improving the treatment outcomes of polytrauma patients after an accident by improving specialized medical care using minimally invasive methods of early osteosynthesis with external fixation devices. Material and methods. The results of the treatment of 14 patients with polytrauma were analyzed: cranio-cerebral trauma of mild and moderate severity (6), thoracic trauma with rib fractures (9), abdominal trauma with contusion of the large intestine (2), followed by necrosis, with the application of a stoma, injuries of the pelvis and lower limbs (9), fractures of the upper limb (5). Initially, all patients were hospitalized in district medical institutions and then transferred to Chisinau. Results. A team specialized in polytrauma moved to the district hospital. There, together with the anti-shock therapy, it performed the debridement of the wounds and early osteosynthesis with external fixation devices, which improved the condition of the patients: the volume of transfusions and infusions decreased. After stabilizing the general condition, removing the patient from shock, they were transferred to the Institute of Emergency Medicine within 24 hours. Definitive osteosynthesis was performed after stable stabilization of the body’s vital functions in 2-3 weeks. In all cases, positive results were obtained without complications. Conclusion. The use of staged surgical treatment of major fractures in patients with polytrauma ensures the prevention of severe complications and allows early recovery.

Cuvinte-cheie
politraumatism, fracturi multiple, osteosinteză în etape.,

polytrauma, multiple fractures, staged osteosynthesis