Introducere. Tromboembolismul venos (TEV) reprezintă o complicație recunoscută a malignității ginecologice și ilustrează o cauză principală de mortalitate la acești pacienți. Apariția evenimentelor TEV postoperatorii la pacienții cu oncologie ginecologică este asociată unui prognostic nefavorabil, astfel încât 1/3 din aceștia vor dezvolta complicații pe termen lung, cum ar fi sindromul post-trombotic. Scopul lucrării. Analiza literaturii cu referire la estimarea incidenței TEV în rândul pacienților supuși tratamentului chirurgical, stratificarea riscului și determinarea factorilor de risc asociați cu dezvoltarea TEV la femeile cu diferite tipuri de cancer ginecologic. Material și metode. S-a efectuat o analiză a literaturii de specialitate prin intermediul următoarelor motoarele de căutare: PubMed, SCOPUS, EMBASE, HINARI. În urma cercetării, au fost identificate 117 rezultate, dintre care 56 au corespuns criteriilor de analiză (≤10 ani). Rezultate. Cancerul ovarian a prezentat cea mai mare incidență TEV postoperatorie, urmată de cancerul endometrial, cervical și vulvar. Pacienții supuși chirurgiei minim invazive au fost cu 50% mai puțin susceptibili de a dezvolta un episod tromboembolic venos, indiferent de tipul intervenției chirurgicale (asistată robotic, laparoscopie cu unul sau mai multe porturi), comparativ cu pacienții supuși chirurgiei tradiționale. Însă, în cazul prezenței diseminării metastatice, riscul TEV rămâne înalt, indiferent de abordul chirurgical. Utilizarea scorului Caprini pentru stratificarea riscului TEV a demonstrat cea mai bună precizie, cu o semnificație statistică. Rasa negroidă, malignitatea, chirurgia deschisă, timpul chirurgical și complexitatea intervenției, transfuzia de componente sanguine intraoperator rămân a fi cele mai relevante caracteristici asociate dezvoltării TEV. Concluzii. Dintre toate tipurile de cancere ginecologice, cancerul ovarian a exprimat cea mai înaltă rată a TEV postoperator. Incidența TEV a fost semnificativ redusă la pacienții supuși intervenției prin abord minim invaziv, indiferent de modalitatea aleasă, dar rămâne înaltă în cazul diseminării metastatice.

Background. Venous thromboembolism (VTE) is a recognized complication of gynecological malignancy and represents a major cause of mortality in these patients. Postoperative thromboembolic events in gynecological oncology patients are associated with a poor prognosis, with one-third developing long-term complications such as post-thrombotic syndrome. Objective of the study. Literature review with reference to estimating the incidence of VTE among patients undergoing surgical treatment, risk stratification, and determination of risk factors associated with the development of VTE in women with different types of gynecological cancer. Material and methods. An analysis of the specialized literature was performed using the following search engines: PubMed, SCOPUS, EMBASE, and HINARI. 117 results were identified, of which 56 met the analysis criteria (≤ 10 years). Results. Ovarian cancer had the highest incidence of postoperative VTE, followed by endometrial, cervical, and vulvar cancer. Patients undergoing minimally invasive surgery were 50% less likely to experience a venous thromboembolic episode than patients undergoing traditional surgery, no matter the type of surgery (robotic-assisted, single- or multiport laparoscopy). Regardless of the surgical method, the risk of VTE remains significant in the presence of metastatic spread. The Caprini score provided the best accuracy with statistical significance for VTE risk categorization. Black race, malignancy, open surgery, surgical time, and complexity of the intervention, and intraoperative transfusion of blood components remain the most relevant characteristics associated with the development of VTE. Conclusion. Among all types of gynecological cancers, ovarian cancer expressed the highest rate of postoperative VTE. The analyzed studies revealed a significantly reduced incidence of VTE in patients undergoing minimally invasive intervention, regardless of the modality chosen, but it remains high in the case of metastatic dissemination.