Introducere. Paleontologia este știința care studiază istoria vieții pe Pământ, bazată pe fosile. Metodele sale de investigare se limitează la biometrie, care este concepută pentru a oferi o descriere a formelor organismelor din punct de vedere statistic și exprimarea relațiilor taxonomice cantitativ. În acest sens, paleogenetica și paleontologia moleculară vin în ajutor pentru a oferi informații importante în înțelegerea evoluției organismelor și a procesului de fosilizare la nivel molecular. Scopul lucrării. Familiarizarea cu metodologia de cercetare în paleogenetică și paleontologia moleculară. Material și metode. Au fost selectate și studiate 200 articole din PubMed, Hinari, Google Scholar publicate în perioada anilor 2012-2023. Rezultate. Paleogenetica și paleontologia moleculară sunt științe relativ tinere care s-au dezvoltat în mare parte datorită eforturilor antropologilor. Biologul și geneticianul suedez Svante Peabo, câștigător al Premiului Nobel pentru realizările în studiul genotipului hominidelor, este considerat fondatorul paleogeneticii. În ultimele decenii s-au făcut ajustări semnificative la metodele de studiere a fosilelor, cercetători au reușit să izoleze ADN-ul multor fosile, deși în mare parte fragmentare. Metodele moleculare includ izolarea și purificarea ADN-lui nuclear sau mitocondrial, amplificarea, secvențierea și analiza comparativă a ADN-ului diferitor fosile vs organismele existente. Datorită metodelor moleculare, paleontologii au deschis multe perspective, cum ar fi: compilarea clasificărilor genetice și biochimice ale organismelor preistorice și studiul microorganismelor din acea vreme, potențialul de renaștere a unor specii. Concluzii. Metodele molecular-genetice progresive, care sunt utilizate în paleogenetica și paleontologia moleculară, permit un progres semnificativ în studiul florei și faunei preistorice, permițându-ne să reconstruim aspectul fosilelor.

Introducere. Paleontologia este știința care studiază istoria vieții pe Pământ, bazată pe fosile. Metodele sale de investigare se limitează la biometrie, care este concepută pentru a oferi o descriere a formelor organismelor din punct de vedere statistic și exprimarea relațiilor taxonomice cantitativ. În acest sens, paleogenetica și paleontologia moleculară vin în ajutor pentru a oferi informații importante în înțelegerea evoluției organismelor și a procesului de fosilizare la nivel molecular. Scopul lucrării. Familiarizarea cu metodologia de cercetare în paleogenetică și paleontologia moleculară. Material și metode. Au fost selectate și studiate 200 articole din PubMed, Hinari, Google Scholar publicate în perioada anilor 2012-2023. Rezultate. Paleogenetica și paleontologia moleculară sunt științe relativ tinere care s-au dezvoltat în mare parte datorită eforturilor antropologilor. Biologul și geneticianul suedez Svante Peabo, câștigător al Premiului Nobel pentru realizările în studiul genotipului hominidelor, este considerat fondatorul paleogeneticii. În ultimele decenii s-au făcut ajustări semnificative la metodele de studiere a fosilelor, cercetători au reușit să izoleze ADN-ul multor fosile, deși în mare parte fragmentare. Metodele moleculare includ izolarea și purificarea ADN-lui nuclear sau mitocondrial, amplificarea, secvențierea și analiza comparativă a ADN-ului diferitor fosile vs organismele existente. Datorită metodelor moleculare, paleontologii au deschis multe perspective, cum ar fi: compilarea clasificărilor genetice și biochimice ale organismelor preistorice și studiul microorganismelor din acea vreme, potențialul de renaștere a unor specii. Concluzii. Metodele molecular-genetice progresive, care sunt utilizate în paleogenetica și paleontologia moleculară, permit un progres semnificativ în studiul florei și faunei preistorice, permițându-ne să reconstruim aspectul fosilelor.