Săpăturile geologo-paleontologice din apropierea s. Goianul Nou (în bibliografia de specialitate figurează ca: Goian), r-nul Criuleni, au fost efectuate de B.A. Tarabuchin, colaboratorul MNEIN, în anul 1961. Piesele au fost colectate la 0,5 km sud de s. Goianul Nou (Тарабукин, 1969). Coordonatele geografice: latitudine N - 47° 08‘ 39’’, longitudinea E - 28° 56‘ 08’’, altitudinea - 35 m (David, Pascari, 2016). Acestea au fost descoperite în rezultatul construcției șoselei Poltava-București, din această cauză, o parte din piese au fost distruse de tehnică până la apariția cercetătorilor. Descrierea aflorimentului a fost efectuată de geologul I. Suhov (1976), la intersecția șoselei spre Goianul Nou. Acesta indică altitudinea - 111 m, materialul paleontologic a fost colectat în argile pestrițe (grosimea de 4 m), la 6 m deasupra drumului de autostradă, cu descoperirea “unui schelet de Deinotherium sp.”. Se menționează (Тарабукин, 1969) că piesele au fost colectate în două orizonturi aproape orizontale (după geneza lor, depozitele sunt tipice lacustre), distanța dintre care era de 2,5-3 m (cu mențiunea probabilă a unei alunecări de teren), acestea aparțin la diferiți specimeni de deinotherii (fără a indica numărul lor). În registru (Главная книга поступлений ГКМ МССР), figurează în total 14 piese ale unui schelet de deinotheriu, cu nr. de inventar 10703, fiind indicată și vârsta depozitelor - Sarmațian superior. În altă publicație (Тарабукин, 1974), este indicată “colecția din 64 de oase și fragmentele lor” care sunt raportate la două specii de deinotherii: D. giganteum Kaup și D. bavaricum Meyer din depozitele Sarmațianului superior”, Chersonian, biozona MN 10. Ulterior, vârsta depozitelor din cuibul fosilifer de la Goianul Nou a fost estimată ca Sarmațian mediu (Lungu, Obadă, 2001 a, b; 2009; 2011), Bessarabian, biozona MN 9. Conform datelor inedite din arhiva MNEIN, în colecția de fosile de la Goianul Nou au mai fost identificate și alte piese: un craniu de rinocer Aceratherium sp. (care a fost distrus) și un dinte de hipparion. De către autorul acestui raport a fost parțial efectuată revizia acestor materiale, prepararea și identificarea lor, fiind identificate următoarele piese de proboscidieni: fragmente de craniu (5 piese), 3 dinți superiori (P4 dex., M1 sin, M2 dex., expuși la moment în sala 9); m3 sin și dex. (întreg), creasta anterioară de la m2, două fragmente laterale de la doi dinți, fragment din creasta posterioară de dinte mandibulă de Deinotherium bavaricum (de la care sunt pierduți 5 dinți: 2 din dreapta și 3 din stânga, expusă la moment în sala 9; din fotografiile vechi se vede clar că acești dinți au fost prezenți în alveole); fragmente de mandibulă (de la 2 specimeni, una de deinotheriu), fragment de omoplat (scapula) dex.; două fragmente proximale de humerus (de la doi specimeni), fragment median de humerus; două fragmente proximale de radius (de la doi specimeni); fragmente proximale de ulna (2 piese), fragment proximal de femur (1 piesă), fragment median de femur (1 piesă), tibia, pisiforme (1 piesă), patella (2 piese de la 2 specimeni), 1 vertebră toracală (vertebrae thoracales), 10 vertebre lombare (vertebrae lumbare), 1 vertebră caudală (?), 2 fragmente de vertebre; mai multe oase de la labele anterioare și posterioare printre care: metacarpale (6 piese), phalangix (9 piese, 2 din ele sunt sin. și dex.), astragalus (1 piesă), os naviculare (1 piesă), alte fragmente indeterminabile. În colecție, au mai fost identificate piese de la alte animale diferite de deinotherii: un fragment de mandibulă cu m3 sin. al mastodontului Zygolophodon turicensis, un fragment de mandibulă de Hippotherium cu schimbul p3-p4 sin.; un fragment de coastă și un fragment de bazin, probabil de Hippotherium?; un metatarsian II (?) și un cuboid de Rhinocerothidae.