Patrimoniul cultural este fluxul de semnificații pe care oamenii le crează, le îmbină și le schimbă și care ne permite să construim moșteniri culturale și să trăim cu memoria lor; să recunoaștem legăturile noastre cu rudele, comunitatea, statul și întreaga umanitate; ne ajută să trăim o existență gânditoare. Utilitatea patrimoniului depinde, în mare parte, și de buna păstrare și gestionare a acestuia. Iar evidența bunurilor culturale muzeale este esențială atunci, când ne referim la asigurarea protecției acestuia, la valorificarea lui, sub formă de cercetare, expoziții etc. Sistemul de evidență al patrimoniului cultural necesită îmbunătățiri direct-proporționale în raport cu creșterea necesităților de informare operativă și eficientizarea tehnicilor de prelucrare a informațiilor. O evidență eficientă și completă a bunurilor culturale oferă atât posibilitate de ocrotire, conservare și valorificare, cât și deschide noi oportunități pentru cunoașterea sa.