Atât limba engleză, cât și limba română conțin un număr însemnat de construcții lexicale al căror sens este greu de înțeles, deoarece între suma și sensul cuvintelor asociate există o lacună semantică greu de justificat. În multe dintre aceste construcții a existat o legătură cauză-efect, trecerea vremii a șters, de cele mai multe ori, astfel de urme. În expresii construite în jurul numelor proprii asemenea legături încă mai există, atât la nivel lexicografic și/sau lexical, cât și în practica limbii, dar ele sunt puțin cunoscute și încă și mai puțin discutate. Dacă la nivelul limbii materne înțelegerea sensului expresiilor onomastice fixe se rezolvă ușor, în cazul studiului unei limbi străine, sensul lor poate constitui atât un obstacol, cât și un bun test al învățării și stăpânirii acestora, precum și o dovadă a bunei cunoașteri a respectivei culturi. Structura acestor construcții a fost analizată din numeroase perspective, dar există și posiblitatea altor descrieri.

Both the English and Romanian languages comprise lexical constructions whose cryptic meaning is not the sum total of the associated words. Many lexical constructions were based on a cause-effect relationship, but the passing time most often wiped away any evidence. In the particular case of the expressions built round personal names tracks of relationships do exist at both lexicographic and lexical level but they are hardly popular and less discussed than idioms without proper names. If the understanding of the meaning of idioms which include proper names is easy in the case of the mother language, in the case of foreign language learning their meaning can be both an obstacle and a reliable test confirming their learning and mastering as well as the proof of the good knowledge of the respective culture. The structure of these constructions was examined from numerous perspectives, but there is still room for other narratives.