Bolurile cu decor în relief reprezintă una dintre formele ceramice imitate de geto-daci după modelele elenistice, alături de amfore, pithoi, kantharoi, kratere etc. Producţia bolurilor cu decor în relief începe aproximativ după anul 150 a. Chr. și durează până spre mijlocul sec. I a. Chr. Bolurile au circulat cu precădere în Muntenia și, mai rar, în Oltenia, Transilvania, Moldova, Dobrogea sau nord-estul Bulgariei. Geto-dacii au preluat atât tehnologia de fabricare, cât și o parte din motivele bolurilor elenistice, dar au adus numeroase inovaţii privind forma, tehnica de producere sau de decorare. Suprafaţa bolurilor getice era lustruită în spaţiile lipsite de decor, nefiind acoperite cu firnis, ca în cazul originalelor elenistice. Tehnica de modelare a bolurilor locale este una aparte și deosebit de complexă, folosindu-se tipare, care aveau decorul imprimat în negativ cu ajutorul unor ștanţe. Tiparele erau, la rândul lor, modelate la roată, fiind utilizate pentru realizarea uneia sau mai multor șarje. Cele mai numeroase tipare au fost descoperite la Popești, unde a fost, probabil, cel mai important centru de producere a bolurilor cu decor in relief. Restul descoperirilor se concentrează tot în Muntenia (Piscu Crăsani, Radovanu, Zimnicea, Mihai Bravu, Bragadiru). Recent a fost descoperit un fragment de tipar și la Pietroasa Mică-Gruiu Dării reprezentând cel mai nordic punct din Muntenia. În ceea ce privește analiza chimică a pastei din care erau modelate bolurile getice, în anul 2007 au fost realizate în premieră măsurări pe 20 de fragmente (17 provenind de la Cârlomănești și 3 de la Pietroasa Mică-Gruiu Dării), stabilinduse compoziţia chimică și proporţionalitatea elementelor chimice. Acest tip de analiză chimică, realizat pe un număr mare de boluri descoperite în diferite situri, precum și pe zăcămintele argiloase din apropierea acestora, urmate de compararea rezultatelor, ne-ar putea oferi informaţii preţioase privind zona unde au fost produse.