Comunicarea va pune în valoare imaginea satului tradițional cu toate aspectele sale – de la tradiții și cutume până la aspectul arhitectural popular redat în filmele inspirate din opera lui Ion Creangă. Anume aici regăsim acel univers de datini și obiceiuri, concepții de viață și atitudini sceptice față de religie, folclorul său și spiritul inventiv etc., care reprezintă, succint dar profund, „sufletul românesc între popoare”, precum menționează criticul G. Ibrăileanu. Cel mai evident în acest aspect este filmul Amintiri din copilărie (1965) al regizoarei Elisabeta Bostan, care încearcă să aducă pe ecran întreaga enciclopedie a satului moldovenesc, a cărui omagiu îi aduce scriitorul în opera sa și pe care îl păstrează cu sfințenie în suflet. În film, satului îi revine un rol aparte, cel al formării unei atmosfere specifice, identitare, al păstrării tradițiilor milenare. Aici universul satului tradițional se împletește cu lumea copilăriei, a acelui „copil universal” (G. Călinescu) pe care-l surprindem în jocurile sale, însoțite sau chiar amplificate de folclorul copilăresc. Tot copii sunt cei care valorifică tradițiile, implicându-se cu multă patimă. Cu un umor specific e redat „umblatul cu uratul” în noaptea de Ajun. Or, plugușorul improvizat al copiilor este pus în contrapunct cu „Capra” tinerilor, unul dintre spectacolele mascate (vestimentație specifică și masca animalului) practicat de Anul Nou. Humuleștenii își duceau viața după calendarul ortodox, ținând cont de toate sărbătorile și tradițiile ce îi însoțeau. Nu ezită regizoarea să completeze șotiile lui Nică cu rânduielile satului, precum ar fi și claca, un alt obicei popular, ce presupune o muncă colectivă, de ajutorare benevolă, caracteristică pentru mediul rural, fiind organizată chiar în zilele de duminică sau chiar de sărbători. Deși acea clacă de „interes obștesc”, de dresul drumului, organizată de vornicul satului de Sf. Foca, are alt motiv și rol. Pentru a întregi peisajul tradițional rural, în film se mai strecoară și unele apeluri la credințele și superstițiile sătenilor (precum ar fi strigoii care iau mana vacilor).