Crearea unei „limbi moldovenești”, cu noi reguli gramaticale și cu un lexic axat pe graiul popular, s-a produs în scopul delimitării identității moldovenești de cea română, insistânduse pe teoria că acestea sunt distincte și au evoluții separate. Autoritățile sovietice promovau ideea deosebirii fundamentale dintre băștinașii de la est de Prut și românii din România, reprimând orice izbucnire de identitate și conștiință românească în RSSM sau RASSM. În aceste vremi tulburi și vitregi limbii române, lingviștii, scriitorii, publiciștii și oamenii de artă în genere au trecut prin încercări și cenzură riguroasă, ducând pe umeri povara moldovenismului. În anii ’40-’60, când limba rusă devenea forțat limba oficială și de prestigiu pe teritoriul basarabean, lingviștii precum N. Corlăteanu, I. C. Varticean sau S. Berejan aveau o activitate filologică intensă și bulversantă, strâmtorată de crezurile și doleanțele partidului și ideologiei sovietice, care erau nevoiți să activeze în condițiile unui bilingvism nesănătos.

The creation of a „Moldavian language”, with new grammatical rules and a lexicon focused on popular speech, occurred in order to delimit the Moldavian identity from the Romanian one, insisting on the theory that they are distinct and have separate evolutions. The Soviet authorities promoted the idea of a fundamental difference between the natives situated in the east of the Prut and the Romanians from Romania, repressing any outburst of Romanian identity and consciousness in the RSSM or RASSM. In these hostile times, linguists, writers, publicists and artists in general knew a rigorous censorship, carrying the burden of Moldovanism. In the 1940s-1960s, when the Russian language forcibly became the official language in the Bessarabian territory, linguists such as N. Corlăteanu, I. C. Varticean or S. Berejan had an intense and tumultuous philological activity, constrained by the creeds and grievances of the party and ideology Soviets, who were forced to work under conditions of an unhealthy bilingualism.