Îmbrăcămintea şi încălţămintea, ca şi arta, au fost influenţate de diferite perioade de timp prin care a trecut Grecia. Deoarece clima era foarte caldă, grecii purtau haine largi, albe sau foarte deschise la culoare. Costumaţia tipică era alcătuită dintr-o manta confecţionată din in pentru a fi purtată vara şi din lână –pentru iarnă. Astfel, epocii ierarhice îi sunt caracteristice veşmintele pur greceşti - ionice si dorice. În perioada clasică, ia naştere stilul tipic grecesc. Majoritatea veşmintelor din epoca clasică sunt preluate din epoca arhaică, cum ar fi cunoscutul Chiton, Himationul, Chlaymsul şi Peplosul. În schimb Pharosul dispare total. Epoca elenistică este ultima fază de dezvoltare a culturii greceşti. Această perioadă se caracterizează printr-o sinteză a elementelor tipice greceşti şi cele orientale. Caracteristica principală a epocii elenistice este frumuseţea şi preţiozitatea veşmintelor. Simplitatea caracteriza şi încălţămintea. Sclavii şi oamenii din popor umblau mult desculţi (în casă toţi stăteau desculţi). De obicei se purtau sandale (ale femeilor erau elegante şi în modele mai variate), dar în afara oraşului sau la drumuri mai lungi, se purtau un fel de ghete.