Învățătura filosofico-teologică a lui Aurelius Augustin
Închide
Articolul precedent
Articolul urmator
255 9
Ultima descărcare din IBN:
2024-05-01 11:47
SM ISO690:2012
MĂRCUŢĂ, Adrian. Învățătura filosofico-teologică a lui Aurelius Augustin. In: Conferinţa tehnico-ştiinţifică a colaboratorilor, doctoranzilor și studenţilor, Ed. Vol.I, 15-23 noiembrie 2013, Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Tehnica-UTM, 2014, Vol.1, pp. 257-260. ISBN 978-9975-45-311-0.
EXPORT metadate:
Google Scholar
Crossref
CERIF

DataCite
Dublin Core
Conferinţa tehnico-ştiinţifică a colaboratorilor, doctoranzilor și studenţilor
Vol.1, 2014
Conferința "Conferinţa tehnico-ştiinţifică a colaboratorilor, doctoranzilor și studenţilor"
Vol.I, Chișinău, Moldova, 15-23 noiembrie 2013

Învățătura filosofico-teologică a lui Aurelius Augustin


Pag. 257-260

Mărcuţă Adrian
 
Universitatea Tehnică a Moldovei
 
 
Disponibil în IBN: 19 iunie 2023


Rezumat

Aurelius Augustin a fost cea mai vie figură a credinţei, un om cu simţire artistică, nenumărate virtuţii, cu o gândire mereu trează şi penetrantă, un gânditor foarte sistematic. Coleric, ambiţios şi flămând de viaţă, iubire şi prietenie. Înrâurirea lui Augustin asupra dezvoltării ulterioare a teologiei creştine este colosală. Ca scriitor şi teolog Augustin este inepuizabil, fiind o sursă de inspiraţie pentru întreaga biserică a Evului Mediu, chiar pentru eretici şi reformişti anticlericali, dar mai ales o sursă de îmbogăţire spirituală şi de nelinişte pentru biserica catolică. Augustin este unul din cei mai influenţi gânditori, poate cel mai influent dintre toţi, mai ales dacă ţinem seama de faptul că inclusiv platonismul a influenţat gândirea medievală prin intermediul lui Augustin. El rămâne o autoritate mai mult de o mie de ani după moartea sa, influenţând, de exemplu, gândirea lui Descartes. Înlocuieşte concepţia timpului ciclic cu aceea a timpului istoric, linear; istoria este „tămăduitoare” în sensul de drum către bine. Învăţătura autentică este posibilă numai prin iluminare. Omul se poate îndoi de multe dar nu şi de certitudinea existenţei sale (premerge raţionalismul cartezian).

Cuvinte-cheie
De Civitate Dei, confesiuni, scepticism, graţie divină, ortodoxism, catolicism, istorie, dogmatism, cunoaştere senzorială, cunoaştere raţională, suveranitate absolută