Introducere: În ultimul deceniu, materiale la scară nanometrică, cum ar fi particule asemănătoare virusului, lipozomi, polimeri, nanoparticulele și emulsiile anorganice au câștigat atenția ca vehicule potențiale de livrare pentru antigenele vaccinului. Vaccinurile reprezintă una dintre cele mai eficiente modalități de prevenire a bolilor infecțioase, inclusiv a pandemiei de COVID-19. Nanotehnologia în domeniul dezvoltării vaccinurilor a fost încorporată recent în acest domeniu, având un rol important de a crește raspunsurile imune celulare si umorale. Cercetătorii și companiile farmaceutice din întreaga lume au dezvoltat mai multe strategii pentru crearea unui vaccin împotriva virusului SARS-CoV-2. Aceste strategii se bazează pe o varietate de tehnologii și abordări, inclusiv vaccinuri pe bază de ARN mesager, vaccinuri pe bază de vector viral, vaccinuri pe bază de proteine și vaccinuri pe bază de virus inactivat sau atenuat. Materiale și metode: a fost evectuat un reviu sistematic a literaturii științifice, utilizând bazele de date Medline, PubMed, Embase și Scopus. Au fost analizate listele de referințe ale lucrărilor relevante, din 2000 până în 2022, folosind cuvinte cheie legate de nanotehnologii și vaccinare. Rezultate: Printre avantajele utilizării nanotehnologiilor în formularea vaccinurilor se numără stabilizarea antigenului, creșterea eficienței vaccinului prin îmbunătățirea absorbției antigenului, potențarea răspunsului imun, posibilitatea de a livra antigenul selectiv și capacitatea de a transporta mai multe antigene. Cu toate acestea, există și dezavantaje, cum ar fi necesitatea unei tehnologii avansate de producție, riscul de reacții adverse și de formare a unei reacții imune nedorite, precum și posibilitatea de a se acumula în anumite organe sau țesuturi. Cele mai comune tipuri de nanoparticule utilizate în vaccinuri COVID-19 includ: ▪ Nanoparticulele liposomale: cum ar fi vaccinurile Pfizer-BioNTech și Moderna, pentru a transporta ARNm al antigenului viral către celule; ▪ Nanoparticulele pe bază de proteine: Vaccinul Novavax COVID-19, pentru a livra proteina spike a virusului SARS-CoV-2; ▪ Nanoparticulele pe bază de virusuri: Vaccinul Johnson & Johnson, pentru a livra antigenul integral către celule; Rezultatele arată că nanoparticulele liposomale, polimerice și pe bază de proteine sunt cele mai utilizate în dezvoltarea vaccinurilor împotriva SARS-CoV-2 și pot fi încărcate cu antigeni multiple sau combinate cu alți adjuvanți pentru a îmbunătăți eficacitatea vaccinului. Concluzii: Utilizarea nanoparticulelor în dezvoltarea vaccinului împotriva virusului SARS-CoV-2 reprezintă o metodă promițătoare și inovatoare, cu numeroase avantaje, inclusiv creșterea eficienței vaccinului și reducerea efectelor secundare. Studiile recente au demonstrat potențialul acestor nanoparticule în dezvoltarea vaccinurilor împotriva virusului SARS-CoV-2, cum ar fi cele utilizate în vaccinurile Pfizer-BioNTech și Moderna. Cu toate acestea, există și dezavantaje, cum ar fi costul ridicat și complexitatea producției acestor nanoparticule, precum și posibilele riscuri asociate cu utilizarea lor. În final, este importantă continuarea cercetările în această direcție și cu evaluarea precaută a avantajelor și dezavantajelor utilizării nanoparticulelor în dezvoltarea vaccinurilor.