Flora nativă este reprezentată în colecțiile Laboratorului Plante Ornamentale de cca 150 de specii cu valoare decorativă, medicinală, alimentară sau meliferă (Adonis vernalis L., Asparagaus tenuifolius Lam., Aurinia saxatilis (L.) Desv., Clematis integrifolia L., C. recta L., Crocus reticulatus Stev. ex Adam, Dictamnus gymnostylis Stev., Galanthus elwezii Hook.fil etc.). Peste 30 de specii sunt atestate ca plante rare, în categorii diverse de periclitare, unele fiind incluse în Cartea Roşie a țării. Paeonia peregrina Miller (fam. Paeoniaceae), numit bujor de pădure sau bujor străin, este un geofit nativ în sud-est-ul Europei (din Albania până în Republica Moldova, Turcia de Vest, Italia Centrală) xeromezofil, răspândit în pădurile termoxerofile. În România crește în Dobrogea, centrul și sudul Moldovei. Deși răspândirea speciei e relativ vastă, planta e ocrotită aici prin lege, atestată ca monument al naturii și floare națională. Unii autori susțin ipoteza prezenței în flora românească a două varietăți ale speciei: typica și romanica. Conform cercetărilor actuale este recunoscută doar P. peregrina, iar în sinonimie regăsim mai multe denumiri: P. bysantina DC, P. decora G. Anderson, P. romanica D. Brânza, P. tartarica Mill. În Republica Moldova bujorul este la limita nord-estică a arealului natural și crește în preajma comunelor Bolţun, Șișcani (r-nul Nisporeni), com. Mirești și Bujor (r-nul Hâncești). Specia e ocrotită prin lege: din anul 1975 inclusă în Cartea Roşie a RM la categoria Critically Endangered (CR). Factorii limitativi ce duc la dispariția numerică și diminuarea arealului speciei: colectarea abuzivă, păşunatul, cositul lizierelor şi poienilor. În colecţia de Paeonia a GBNI este menţinută o mică populaţie de bujor, constituită din 10 plante mature şi peste 50 de plantule, obținute din semințele colectate în natură în anii 2009, 2010. Plantele ajung la maturitate generativă în al 6-7-lea an. Perioada pregenerativă durează 4-6 ani. În al treilea an plantulele cu talia de 20-25cm, un sistem radicular bine format, cu 2-3 rădăcini tuberizate și 1-3 muguri vegetativi. Ritmul de dezvoltare e în corelare directă cu factorii de mediu, în special, cu cel termic. În habitatul natural înflorirea se atestată în a doua jumătate a lunii mai – începutul lui iunie. În condiții de cultură – e mai precoce cu 7-12 zile, demarând la începutul lunii mai cu o durată de cca 14 zile. Așadar, în condiții ex situ P. peregrina s-a adaptat facil, fiind o specie nativă. Poate fi multiplicată atât generativ, cât și vegetativ prin divizarea tufelor toamna. Recomandăm încorporarea în sol a semințelor imediat după coacere. Bujorul preferă sol bogat, bine drenat și poziții însorite. Poate fi utilizat în amenajarea spațiilor verzi: în crearea bordurilor, a grupurilor solitare, a decorațiunilor mixte, ca plante la container. Remarcăm că decorativitatea se menține și după înflorire, în special, în perioada fructificării. Fiind o specie critic periclitată, cu valoare medicinală și ornamentală, multiplicarea și conservarea ei în continuare este oportună. În scopul promovării și etalării importanței speciei, ca componentă a asociației vegetale, ca monument al naturii, propunem includerea ei în lista simbolurilor naționale.